|
model de responsabilitate a savanţilor în faţa pericolului
care poate atinge proporţiile unei mari calamităţi,
proporţiile unei adevărate crize.
Aceste opinii ale savanţilor, cu toate că nu sunt identice, au
acelaşi numitor comun. Ele marchează că ingineria genică a
atras atenţia omenirii asupra necesităţii controlului public,
asupra celora ce se întâmplă în ştiinţă,
asupra pericolului care poate ameninţa întreaga omenire. În
legătură cu aceasta cunoscuţii filosofi I. Frolov şi B.
Iudin au notat cu mult spirit că până în prezent
toţi cei care au participat la discuţii s-au limitat doar la «drama
de idei» şi la «bătălii verbale». Dar câte ne mai
aşteaptă în viitor. şi binele, dar, probabil, şi
răul. De aceea, cu toate că au fost adoptate anumite reguli ale
lucrărilor în domeniul ingineriei genice, nu face să
diminuăm pericolul ei potenţial.
Subliniem că mulţi specialişti occidetali ne «consolează»,
declarând, bunăoară, că arma de nimicire în
masă, care poate fi creată cu ajutorul ingineriei genice, nu va fi
mai puţin distrugătoare decât arma nucleară.
Se discută chiar posibilitatea creării cu ajutorul ingineriei
genice a unui vaccin contra armei bacteriologice.
La 9 octombrie 1985, în urma comunicării făcute în
domeniul biotehnologiei şi ingineriei genice a început «o eră
nouă»: veterinarul american R. Sălain a inoculat unor purcei un virus
viu modificat prin metode genetice. A fost primul caz de aplicare în
practică a unui organism viu, creat prin metode de inginerie genică.
Este greu de prezis cum se vor desfăşura evenimentele în viitor
şi care noi pericole ameninţă omenirea în urma unei
asemenea practici.
Cine ştie dacă problema virusului SIDA (sindromul imunodificitar
achiziţionat) nu prezintă un fenomen asemănător? Acest
virus provoacă o boală grea, contra căreia deocamdată n-a
fost găsit nici un mijloc de tratament radical, din care motiv ea s-a
răspândit foarte repede şi de ea suferă milioane de oameni
în lumea întreagă.
Aproximativ peste şapte ani după prima conferinţă de la
Asilomar, acolo a avut loc o altă conferinţă. La ea a fost
discutat iarăşi pericolul pe care îl prezintă
lucrările de inginerie genică, nu pericolul biologic, dar cel social:
neînţelegerile crescânde în sferele
ştiinţifice şi academice, provocate de explozia interesului
comercial faţă de aceste cercetări. Conform opiniei lui D.
Dixon, specialist în problemele politicii în domeniul
ştiinţei, cauza organizării acestei conferinţe a devenit
îngrijorarea opiniei publice în legătură cu
creşterea interesului comercial şi racordării firmelor
comerciale cu privire la aceste cercetări care se
desfăşoară în primele linii ale biotehnologiei.
Ingineria genică a început a se utiliza şi ca mijloc de
politică externă. Se declară secretă informaţia ce
ţine de biotehnologie, pentru a preveni accesul ei «din motive de
securitate». În anul 1979 guvernul SUA a stabilit un control asupra
exportului biotehnologiei, motivând că produsele şi procesele
biotehnologice pot fi utilizate în ţările duşmane
Occidentului în calitate de potenţial militar biologic.
Ţările lumii, înţelegând pericolul
activităţii lipsite de control în acest domeniu, precum şi
caracterul global al multor probleme ce apar aici, au participat la multe
convenţii internaţionale cu privire la reglarea cercetărilor
ştiinţifice. Ele duc o luptă activă contra utili-zării
posibile a rezultatelor acestor cercetări în scopuri militare,
pentru interzicerea armei biologice, la crearea căreia în principiu,
pot fi utilizate şi metodele ingineriei genice, care poate fi mai
periculoasă decât arma nucleară. Ingineria genică mai
poate fi utilizată şi pentru a insera în colibacilul inofensiv
genele de rezistenţă ale antibioticelor cunoscute, iar apoi pentru a
se insera în ADN-ul genei purtătoare de toxina diferită,
bunăoară, sau a genei ce determină sintetizarea toxinei
scorpionului.
Astăzi posibilitatea creării unei arme biologice a devenit o
tristă realitate. Şi biotehnologia, pe baza ingineriei genetice, nu
poate rămâne indiferentă faţă de principala problema
a omenirii – crearea unei lumi pe care să n-o ameninţe războiul
bacteriologic.
Datoria sfântă a savanţilor constă în canalizarea
tuturor eforturilor şi cercetărilor spre binele omenirii, nu în
dauna ei. Doar neamul omenesc are ca reprezentant o singură specie – omul
cu raţiune.
17.2 Clonarea oamenilor!
Noi toţi am apărut pe lume în urma contopirii a două celule
– a ovulului matern şi a spermatozoidului patern. Fiecare celulă i-a
adus organismului nou o jumătate din garnitura sa de cromozomi. Natura a
organizat înţelept: copiii să semene cu părinţii, dar
niciodată să nu fie copii exacte ale lor. Populaţiile umane au
nevoie şi ele de varietate genetică, care este o chezăşie a
adaptării lor la condiţiile flexibile ale existenţei.
În laboratoare uneori natura este adeseori înşelată. Am
adus deja exemple de experienţe reuşite de transplantare a nucleelor
celulelor somatice în ovulele de mamifere, la care nucleul lor propriu a
fost în prealabil inactivat prin iradiere sau îndepărtat
complect. Pentru fecundarea acestor ovule iradiate pot fi utilizate, în
principiu, nucleele celulelor somatice, luate din orice ţesut al
organismului, de exemplu din intestin sau din piele. Dacă această
procedură va fi repetată de mai multe ori, se va obţine un
număr mare de organisme gemene.
În prezent oamenii discută dacă este moral a se continua aceste
cercetări, mai ales dacă vor deveni posibile experienţele cu
celulele omului. În timp ce aceştia discută, scriitorii
în literatura de anticipaţie nu aşteaptă. În SUA a
apărut cartea unui scriitor anonim cu titlul «Băiatul din Brazilia».
În ea se spunea că unul din principalii criminali de război,
doctorul Menghele, n-a pierit, ci s-a ascuns în Brazilia. El a adus cu
sine din Berlinul în care intrase deja oştirile sovietice un
fragment de piele a fiurerului fascist. După numeroase experienţe
reuşeşte să extragă nuclee din celulele pieii şi
să le insereze în ovulele feminine. Criminalul obţine, pentru o
mie de dolari, accepţia unei femei dintr-un trib indian să poarte
şi să nască acest embrion, adică să nască
pruncul.
Acesta este conţinutul sumar al romanului semifantastic, semidetectiv.
Indiferent de faptul dacă conţinutul acestei cărţi este
inventat de autor, ideile ştiinţifice pe care se axează
povestirea nu sunt deloc fantastice. De aceea nimeni nu a fost surprins de
senzaţia provocată - peste un an de cartea ziaristului american
Dăvid Rorvic, numită «După chipul şi asemănarea lui».
Rorvic afirma că primul copil creat prin metodele ingineriei genice
tră-eşte deja între noi. Înainte, însă, de a
apare cartea, la 3 martie 1978 «New-York post» a publicat un articol «Copilul
născut fără mamă – primul clon omenesc». Discuţia a
continuat în paginile gazetelor câteva săptămâni.
La 7 martie Rorvic, comentator al realizărilor ştiinţifice, a
confirmat comunicarea sa la o conferinţă de presă, iar «Science»
a publicat o expunere amănunţită a problemei. Un milionar,
chipurile, care şi-a exprimat dorinţa de «a-şi prelungi»
existenţa, a găsit un grup de geneticiieni care s-au învoit
să se ocupe cu clonarea sa şi o femeie care a căzut de acord
să poarte şi să nască un fiu creat în întregime
după asemănarea tatălui. În ovulul extras din ovar a fost
transplantat nucleul din celulele milionarului, codificat «Max». Embrionul
obţinut a fost implantat în uter şi peste nouă luni s-a
născut un copil, fiul lui, care totodată era şi frate de gemene
al milionarului – o copie exactă a lui, cu deosebirea că era cu
câteva zeci de ani mai tânăr. Se comunica că copilul
trăieşte incognito cu tatăl şi mama sa adoptivă peste
hotarele SUA, «undeva pe insulele Havai».
Poate că această carte nu s-ar fi bucurat de încredere, doar
multe probleme tehnice de clonare a mamiferelor, cu atât mai mult a
omului, nu sunt încă soluţionate, dacă nu s-ar fi publicat
numele geneticiianului, care s-a apucat de realizarea acestei idei; Derec
Bromholl, savant destul de cunoscut în rândurile
specialiştilor ce se ocupă de transplantarea nucleelor, nume ce a
făcut ca povestirea lui Rorvic să pară verosimilă. Dar, din
fericire, cele povestite păreau numai un adevăr. Aceasta a devenit
clar atunci când istoria a luat o cotitură neaşteptată –
de acum la judecată.
Judecătoria statului Filadelfia a cercetat acţiunea lui Bromholl
contra lui Rorvic. Savantul a cerut de la autor o compensare de şapte
milioane de dolari – sumă infimă, în comparaţie cu cea
încasată de la vânzarea cărţii pentru utilizarea
fără permisiune a numelui său în cartea fondată pe o
pură născocire. Judecata a ţinut două şedinţe
şi a fost suspendată la cererea avocatului celui reclamat. Rorvic a
promis să prezinte experţilor tatăl şi copilul, pentru a li
se face o analiză a cromozomilor. În acest caz, analiza
genetică a cromozomilor ar fi dat un răspuns univoc – fiul trebuia
să fie o copie exactă a tatălui. Dar dovezile n-au fost
prezentate, căci, de fapt, ele nu existau. În hotărârea
judecăţii a fost înscris: «Comunicarea despre clonarea omului
este falsă».
Astfel s-au dovedit a fi false atât datele din cartea cunoscutului ziarist
şi popularizator al ştiinţei D. Rorvic «După chipul
şi asemănarea lui», cât şi cele din cartea autorului
anonim «Băeatul din Brazilia».
În prezent a devenit limpede că lucrările asupra ovulelor
şi embrionilor omului au atins linia care desparte manipulările pur
embriologice (cu scopul, bunăoară, de a trata sterilitatea femeii) de
ingineria embriogenetică, - adică de obţinere a unor copii a
oamenilor. În anul 1984 la Melburn s-a născut o fetiţă,
care, precum consideră savanţii australieni, va întra în
istoria medicinii mondiale. Viitoarei mame a acestui copil i-a fost
transplantat un ovul fecundat în prealabil, care timp de două luni
s-a păstrat într-o eprubetă cu azot lichid în stare de
profundă congelare. Conform opiniei savanţilor din Melburn, succesul
experimentului prezintă o mare importanţă pentru viitorul
medicinii.
Nu mult după aceasta , cunoscutul embriolog american L. Şettls a
efectuat o serie de experimente, care au demonstrat că dublicatele omului
Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65
|
