реферат
реферат

Меню

реферат
реферат реферат реферат
реферат

Лекция: Современная генетика

реферат

model de responsabilitate a sa­vanţilor în faţa pericolului

care poate atinge proporţiile unei mari calamităţi,

proporţiile unei adevărate crize.

Aceste opinii ale savanţilor, cu toate că nu sunt identice, au

acelaşi numitor comun. Ele marchează că ingi­neria genică a

atras atenţia omenirii asupra necesităţii controlului public,

asupra celora ce se întâmplă în ştiinţă,

asupra pericolului care poate ameninţa întreaga omenire. În

legătură cu aceasta cunoscuţii filosofi I. Frolov şi B.

Iudin au notat cu mult spirit că până în prezent

toţi cei care au participat la discuţii s-au limitat doar la «drama

de idei» şi la «bătălii verbale». Dar câte ne mai

aşteaptă în viitor. şi binele, dar, probabil, şi

răul. De aceea, cu toate că au fost adoptate anumite reguli ale

lucrărilor în domeniul ingineriei ge­nice, nu face să

diminuăm pericolul ei potenţial.

Subliniem că mulţi specialişti occidetali ne «consolează»,

declarând, bunăoară, că arma de nimicire în

masă, care poate fi creată cu ajutorul ingineriei genice, nu va fi

mai puţin distrugătoare decât arma nucleară.

Se discută chiar posibilitatea creării cu ajutorul ingineriei

genice a unui vaccin contra armei bacteriologice.

La 9 octombrie 1985, în urma comunicării făcute în

domeniul biotehnologiei şi ingineriei genice a început «o eră

nouă»: veterinarul american R. Sălain a inoculat unor purcei un virus

viu modificat prin metode genetice. A fost primul caz de aplicare în

practică a unui organism viu, creat prin metode de inginerie genică.

Este greu de prezis cum se vor desfăşura evenimentele în viitor

şi care noi pericole ameninţă omenirea în urma unei

asemenea practici.

Cine ştie dacă problema virusului SIDA (sindromul imunodificitar

achiziţionat) nu prezintă un fenomen asemănător? Acest

virus provoacă o boală grea, contra căreia deocamdată n-a

fost găsit nici un mijloc de tratament radical, din care motiv ea s-a

răspândit foarte repede şi de ea suferă milioane de oameni

în lumea întreagă.

Aproximativ peste şapte ani după prima conferinţă de la

Asilomar, acolo a avut loc o altă conferinţă. La ea a fost

discutat iarăşi pericolul pe care îl prezintă

lucrările de inginerie genică, nu pericolul biologic, dar cel social:

neînţelegerile crescânde în sferele

ştiinţifice şi academice, provocate de explozia interesului

comercial faţă de aceste cercetări. Conform opiniei lui D.

Dixon, specialist în problemele politicii în domeniul

ştiinţei, cauza organizării acestei conferinţe a devenit

îngrijorarea opiniei publice în legătură cu

creşterea intere­sului comercial şi racordării firmelor

comerciale cu privire la aceste cercetări care se

desfăşoară în primele linii ale biotehnologiei.

Ingineria genică a început a se utiliza şi ca mijloc de

politică externă. Se declară secretă informaţia ce

ţine de biotehnologie, pentru a preveni accesul ei «din motive de

securitate». În anul 1979 guvernul SUA a stabilit un control asupra

exportului biotehnologiei, motivând că produsele şi procesele

biotehnologice pot fi utilizate în ţările duşmane

Occidentului în calitate de potenţial militar biologic.

Ţările lumii, înţelegând pericolul

activităţii lipsite de control în acest domeniu, precum şi

caracterul global al multor probleme ce apar aici, au participat la multe

convenţii internaţionale cu privire la reglarea cercetărilor

ştiinţifice. Ele duc o luptă activă contra utili-zării

posibile a rezultatelor acestor cercetări în scopuri militare,

pentru interzicerea armei biologice, la crearea căreia în principiu,

pot fi utilizate şi metodele ingineriei genice, care poate fi mai

periculoasă decât arma nucleară. Ingineria genică mai

poate fi utilizată şi pentru a insera în colibacilul inofensiv

genele de rezistenţă ale antibioticelor cunoscute, iar apoi pentru a

se insera în ADN-ul genei purtătoare de toxina diferită,

bunăoară, sau a genei ce determină sintetizarea toxinei

scorpionului.

Astăzi posibilitatea creării unei arme biologice a de­venit o

tristă realitate. Şi biotehnologia, pe baza ingineriei genetice, nu

poate rămâne indiferentă faţă de principala problema

a omenirii – crearea unei lumi pe care să n-o ameninţe războiul

bacteriologic.

Datoria sfântă a savanţilor constă în canalizarea

tuturor eforturilor şi cercetărilor spre binele omenirii, nu în

dauna ei. Doar neamul omenesc are ca reprezentant o singură specie – omul

cu raţiune.

17.2 Clonarea oamenilor!

Noi toţi am apărut pe lume în urma contopirii a două celule

– a ovulului matern şi a spermatozoidului patern. Fiecare celulă i-a

adus organismului nou o jumătate din garnitura sa de cromozomi. Natura a

organizat înţelept: copiii să semene cu părinţii, dar

niciodată să nu fie copii exacte ale lor. Populaţiile umane au

nevoie şi ele de varietate genetică, care este o chezăşie a

adaptării lor la condiţiile flexibile ale existenţei.

În laboratoare uneori natura este adeseori înşelată. Am

adus deja exemple de experienţe reuşite de transplantare a nucleelor

celulelor somatice în ovulele de mamifere, la care nucleul lor propriu a

fost în prealabil inactivat prin iradiere sau îndepărtat

complect. Pentru fecundarea acestor ovule iradiate pot fi utilizate, în

prin­cipiu, nucleele celulelor somatice, luate din orice ţesut al

organismului, de exemplu din intestin sau din piele. Dacă această

procedură va fi repetată de mai multe ori, se va obţine un

număr mare de organisme gemene.

În prezent oamenii discută dacă este moral a se continua aceste

cercetări, mai ales dacă vor deveni posibile experienţele cu

celulele omului. În timp ce aceştia dis­cută, scriitorii

în literatura de anticipaţie nu aşteaptă. În SUA a

apărut cartea unui scriitor anonim cu titlul «Băiatul din Brazilia».

În ea se spunea că unul din principalii criminali de război,

doctorul Menghele, n-a pierit, ci s-a ascuns în Brazilia. El a adus cu

sine din Berlinul în care intrase deja oştirile sovietice un

fragment de piele a fiurerului fascist. După numeroase experienţe

reuşeşte să extragă nuclee din celulele pieii şi

să le insereze în ovulele feminine. Criminalul obţine, pentru o

mie de dolari, accepţia unei femei dintr-un trib indian să poarte

şi să nască acest embrion, adică să nască

pruncul.

Acesta este conţinutul sumar al romanului semifantas­tic, semidetectiv.

Indiferent de faptul dacă conţinutul acestei cărţi este

inventat de autor, ideile ştiinţifice pe care se axează

povestirea nu sunt deloc fantastice. De aceea nimeni nu a fost surprins de

senzaţia provocată - peste un an de cartea ziaristului american

Dăvid Rorvic, numită «După chipul şi asemănarea lui».

Rorvic afirma că primul copil creat prin metodele ingineriei genice

tră-eşte deja între noi. Înainte, însă, de a

apare cartea, la 3 martie 1978 «New-York post» a publicat un articol «Copilul

născut fără mamă – primul clon omenesc». Discuţia a

continuat în paginile gazetelor câteva săptămâni.

La 7 mar­tie Rorvic, comentator al realizărilor ştiinţifice, a

confirmat comunicarea sa la o conferinţă de presă, iar «Science»

a publicat o expunere amănunţită a problemei. Un milionar,

chipurile, care şi-a exprimat dorinţa de «a-şi prelungi»

existenţa, a găsit un grup de geneticiieni care s-au învoit

să se ocupe cu clonarea sa şi o femeie care a căzut de acord

să poarte şi să nască un fiu creat în întregime

după asemănarea tatălui. În ovulul extras din ovar a fost

transplantat nucleul din celulele milionarului, codificat «Max». Embrionul

obţinut a fost implantat în uter şi peste nouă luni s-a

născut un copil, fiul lui, care totodată era şi frate de gemene

al milionarului – o copie exactă a lui, cu deosebirea că era cu

câteva zeci de ani mai tânăr. Se comunica că copilul

trăieşte incognito cu tatăl şi mama sa adoptivă peste

hotarele SUA, «undeva pe insulele Havai».

Poate că această carte nu s-ar fi bucurat de încredere, doar

multe probleme tehnice de clonare a mamiferelor, cu atât mai mult a

omului, nu sunt încă soluţionate, dacă nu s-ar fi publicat

numele geneticiianului, care s-a apucat de realizarea acestei idei; Derec

Bromholl, savant destul de cunoscut în rândurile

specialiştilor ce se ocupă de transplantarea nucleelor, nume ce a

făcut ca povestirea lui Rorvic să pară verosimilă. Dar, din

fericire, cele povestite păreau numai un adevăr. Aceasta a devenit

clar atunci când istoria a luat o cotitură neaşteptată –

de acum la judecată.

Judecătoria statului Filadelfia a cercetat acţiunea lui Bromholl

contra lui Rorvic. Savantul a cerut de la autor o compensare de şapte

milioane de dolari – sumă infimă, în comparaţie cu cea

încasată de la vânzarea cărţii pentru utilizarea

fără permisiune a numelui său în cartea fondată pe o

pură născocire. Judecata a ţinut două şedinţe

şi a fost suspendată la cererea avocatului celui reclamat. Rorvic a

promis să prezinte experţilor tatăl şi copilul, pentru a li

se face o analiză a cromozomilor. În acest caz, analiza

genetică a cromozomilor ar fi dat un răspuns univoc – fiul trebuia

să fie o copie exactă a tatălui. Dar dovezile n-au fost

prezentate, căci, de fapt, ele nu existau. În hotărârea

judecăţii a fost înscris: «Comunicarea despre clonarea omului

este falsă».

Astfel s-au dovedit a fi false atât datele din cartea cunoscutului ziarist

şi popularizator al ştiinţei D. Ror­vic «După chipul

şi asemănarea lui», cât şi cele din cartea autorului

anonim «Băeatul din Brazilia».

În prezent a devenit limpede că lucrările asupra ovulelor

şi embrionilor omului au atins linia care desparte manipulările pur

embriologice (cu scopul, bunăoară, de a trata sterilitatea femeii) de

ingineria embriogenetică, - adică de obţinere a unor copii a

oamenilor. În anul 1984 la Melburn s-a născut o fetiţă,

care, precum consideră savanţii australieni, va întra în

istoria medicinii mondiale. Viitoarei mame a acestui copil i-a fost

transplantat un ovul fecundat în prealabil, care timp de două luni

s-a păstrat într-o eprubetă cu azot lichid în stare de

profundă congelare. Conform opiniei savanţilor din Melburn, succesul

experimentului prezintă o mare importanţă pentru viitorul

medicinii.

Nu mult după aceasta , cunoscutul embriolog american L. Şettls a

efectuat o serie de experimente, care au demonstrat că dublicatele omului

Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65


реферат реферат реферат
реферат

НОВОСТИ

реферат
реферат реферат реферат
реферат
Вход
реферат
реферат
© 2000-2013
Рефераты, доклады, курсовые работы, рефераты релиния, рефераты анатомия, рефераты маркетинг, рефераты бесплатно, реферат, рефераты скачать, научные работы, рефераты литература, рефераты кулинария, рефераты медицина, рефераты биология, рефераты социология, большая бибилиотека рефератов, реферат бесплатно, рефераты право, рефераты авиация, рефераты психология, рефераты математика, курсовые работы, реферат, доклады, рефераты, рефераты скачать, рефераты на тему, сочинения, курсовые, рефераты логистика, дипломы, рефераты менеджемент и многое другое.
Все права защищены.