|
plantele dioice şi la cele monoice unisexuate. După datele lui
Westergaard (1958) mecanismul cromozomic e bine cunoscut la puţine genuri
de plante, printre care:
Canabis - CXX; ♂XY
Fragaria - CXY; ♂XX
Valisneria - CXX; ♂XO ş.a.
În încheierea acestui capitol trebuie de menţionat, că tot
mai mult se acumulează date ce mărturisesc despre natura
bisexuată a indivizilor unor specii, ceea ce contravin teoriei despre
rolul absolut al cromosomilor X şi Y în determinarea sexului.
Încă în anul 1921 K. Bridges, studiind amănunţit
dimorfismul sexual la Drosophyla a observat diferite forme de trecere de la un
sex la altul, numindu-le intersexe. El a descris şi multe cazuri de
supersexe - super-femele şi supermasculi, la care organele reproductive
erau hipertrofiate, însă indivizii ca atare sterili. Studiul
citologic al indivizilor intersexuali a demonstrat o variaţie vastă
în coraportul dintre numărul cromozomilor - X şi a garniturilor
de autozomi. S-a constatat următoarea legitate: cu cât indicele
sexual X/A este mai mare, cu atât mai mult sunt exprimate caracterele
femelei, şi invers. De aici reiese, că sexul la Drosophyla este
determinat de bilanţul între cromozomii - X şi autozomi. Deci
sexul prezintă un caracter poligenic, plurifactorial. Genele, ce determina
sexul femel sunt localizate în cromozomul X, iar cele ce controlează
sexul mascul – în autozomi.
5.4 Determinarea sexului la om
Determinarea sexului la om are loc în corespundere deplină cu
mecanismul cromozomal. Reieşind din formula mecanismului cromozomal, sexul
copilului va depinde înainte de toate de tată, dat fiind faptul
că unirea diferiţilor lui gameţi (X şi Y) cu gameţii X
ai mamei va pune începutul dezvoltării fie a unei fetiţe (XX),
fie a unui băieţel (XY).
Teoretic, reieşind din această formula, ar trebuie să se
nască un număr egal de fetiţe şi băieţi.
Statistica demonstrează, însă, că mai des se nasc,
totuşi , băieţi. Iată câteva exemple.
În momentul concepţiei se formează aproximativ de o dată
şi jumătate ori mai mulţi embrioni-băieţi decât
embrioni-fetiţe. Dar în primele luni de sarcină mor de 2-3 ori
mai mulţi embrioni-băieţi, raportul dintre numărul de
băieţi şi fetiţe născuţi morţi este egal cu
125: 100, iar mortalitatea infantilă este şi ea mai ridicată la
băieţi.
În momentul naşterii raportul dintre numărul de fetiţe
şi băieţi e de 100 la 106. Spre vârsta de 18 ani
numărul de fete şi băieţi se echilibrează
(începutul alegerii miresei şi a mirelui!). Spre vârsta de 50
de ani la 100 de femei revin 85 de bărbaţi, iar la 85 do ani la 100
de bătrânele revin numai 50de bătrâni. Aşa
stând lucrurile, mai rămâne de văzut care este,
totuşi , sexul tare: sexul feminin este astfel nu numai frumos, ci şi
tare!
Şi, totuşi , de ce se nasc mai mulţi băieţi? Cromozomul
Y este întrucâtva mai mic decât cromozomul X. Mult timp,
însă, nu s-a ştiut dacă această deosebire între
spermatozoizii «masculini» şi «feminini» se răsfrânge asupra
aspectului lor.
Abia relativ recent, prin aplicarea unor metode perfecţionate de
microscopie, s-a putut stabili că există într-adevăr
două varietăţi de spermatozoizi: unii au capul mic şi
rotund, iar la alţii el este mai mare şi uşor alungit. Biologul
american L. Şettlz a făcut presupunerea că cromozomii Y sunt
localizaţi în spermatozoizii cu capul mai mic. Ei au o mai mare
viteză de deplasare, de aceea ajung mai repede în ovuli, şi se
concep mai mulţi băieţi.
Trebuie remarcat faptul că raportul de sex la nou-născuţi depinde
şi de vârsta mamei. Astfel, mamele în vârstă de
18-22 de ani nasc 100 de fete la 125 de băieţi, iar mamele
între 38 şi 42 de ani-100 de fete la 90 de băieţi.
După toate probabilităţile această legitate este
condiţionată de modificarea, în legătură cu
vârsta, a mediului fiziologic şi biochimic al organismului feminin.
Cele mai mic devieri în direcţia creşterii sau
micşorării acidităţii, a alcalinităţii ş. a.
m. d. pot duce la crearea de condiţii care să avantajele
spermatozoizii de un tip şi să-i dezavantajeze pe cei de alt tip.
Referitor, însă, la mortalitatea ridicată în rândul
indivizilor de sex masculin, fenomen propriu nu numai speciei umane, dar
şi majorităţii reprezentanţilor lumii animale, putem
construi doar ipoteze. Dar ne îndoielnic este că precumpănirea
în momentul concepţiei şi în cel al naşterii a
numărului de indivizi masculini are o importantă valoare
adaptivă, care vine să compenseze viabilitatea lor mai mică
şi să asigure o egalitate numerică între sexe anume
către momentul atingerii maturării sexuale. La mamifere sexul
masculin reprezintă partea activă a speciilor şi, în
consecinţă, mortalitatea în rândul masculilor, ca urmare
a luptelor pentru supravieţuire dintre aceştia, este mai
ridicată ca la femele.
La om sexele masculin şi cel feminin sunt clar diferenţiate atât
în ce priveşte caracterele primare, cât şi cele
secundare.
Dar uneori se întâlnesc indivizi, care posedă caractere sexuale
proprii ambelor sexe (bisexuali). Grecii, care vedeau în astfel de
fiinţe o îmbinare a bărbăţiei lui Hermes şi a
feminităţii Afroditei, i-au numit hermafrodiţi.
Adevăratul hermafrodit ar trebui să posede organele necesare pentru a
se autofecunda şi, deci, să fie în acelaşi timp şi
mamă, şi tată. Dar organisme cu astfel de trăsături
anormale nu sunt cunoscute.
Ceva mai des se întâlnesc indivizi numiţi
pseudohermafrodiţi: la 1000 de persoane revine 1 pseudohermafrodit.
Aceştia-nişte intersecşi - sunt înzestraţi cu
caractere sexuale secundare proprii ambelor sexe, caracterele sexuale primare
fiind distincte. Iată câteva exemple.
În 1935, în timpul Jocurilor Olimpice, mare a fost surpriza pe care
au trăit-o arbitrii, când au aflat că învingătoarei
în proba de 800 m prţntr'o intervenţie chirurgicală i-a
fost redată natura masculină. Un an mai târziu o atletă de
frunte din Anglia, recordmană la aruncarea discului, în rezultatul
operaţiei a fost trecută de asemenea în categoria
bărbaţilor. Într-un alt caz un sergent al armatei poloneze s-a
dovedit a fi femeie şi apoi a născut un copil.
În celulele hermafrodiţilor, de regulă, există doi
cromozomi X, iar pe unul din ei este fixat un fragment de cromozom Y.
După opinia savantului american S. Voctel, aceasta nu este singura
cauză a hermafroditismului.
Nu este exclus că în anumite condiţii factorii de mediu pot
acţiona în aşa fel asupra genelor cromozomului X,
încât ele încep să determine unele dintre caracterele
proprii sexului masculin. Drept exemplu poate servi boala de natură
cromozomală numită «feminizare testiculară» şi
manifestată prin fenomenul când individul este femeie după
aspectul exterior şi bărbat după structura internă. De
această boală suferă fiecare a 2000-ea femeie cu genotipul XY. O
astfel de femeie se poate căsători fără ca soţul
să-şi poată da sama de adevărata ei identitate. Singurul
simptom evident al stării sale anormale o constituie sterilitatea. O
astfel de femeie a fost regina engleză Elizabet I, care, deşi n-a
manifestat indiferenţă faţă de bărbaţi,
totuşi, n-a avut copii.
Dar se poate prezice sexul viitorului copil? S-a dovedit că se poate.
Astfel, savantul polonez F. Benendo a observat că există o
anumită legătură între sexul viitorului copil şi
momentul concepţiei. Drept bază pentru această constatare au
servit datele pe care Benendo le-a obţinut în urma anchetării a
circa 40 mii de femei gravide şi perechi conjugale. A ieşit la
iveală o legitate curioasă. Astfel, dacă momentul
concepţiei coincidea cu ziua ovulaţiei, când ovulul matur este
eliminat de ovar (de regulă, aceasta se întâmplă în
a 12-14-ea zi de la începutul ciclului menstrual) în 86,6% se
năştea băiat. Dacă, însă, actul sexual se
produce cu 4 zile mai devreme în 84,7% de cazuri se năşteau
fete.
Pe baza acestei legităţi Benendo a prezis la 11 perechi conjugale
sexul viitorului copil şi a greşit numai într-un singur caz,
iar la alte 11 perechi, care urmau indicaţiile savantului, s-au
născut copii anume de sexul de care au dorit.
Dar cercetările savantului polonez nu s-au bucurat de apreciere. Ele nu
aveau o bază riguros ştiinţifică, iar la întrebarea
prin ce se explică legitatea remarcată Benendo n-a putut
răspunde.
Între timp experienţele lui Şettlz (despre care am pomenit) au
demonstrat că spermatozoizii «feminini» sunt mai activi în mediu
acid, iar cei «masculini» - în mediu alcalin. Ginecologilor le este
cunoscut faptul că de-a lungul ciclului de ovulaţie compoziţia
secreţiilor uterine suferă schimbări considerabile: pe
măsura ce se apropie momentul ovulaţiei aceste secreţii
capătă un caracter tot mai pronunţat alcalin mai favorabil
pentru spermatozoizii «masculini».
Cum vedem, aceste date conduc la aceeaşi concluzie cu a statisticii lui
Benendo: dacă concepţia se produce în momentul ovulaţiei,
şansele naşterii unui băiat prevalează.
Dar iată cu ce rezultate s-au încheiat cercetările profesorului
de la Universitatea din Paris J. Stolcovschi. Ancheta pe care a
întreprins-o la 134 de ferme din Normandia şi care a cuprins 25653
de naşteri a demonstrat că surplusul de caliu în
alimentaţie face să sporească probabilitatea naşterii de
viţei, iar surplusul de magneziu şi calciu de viţele. La 82 de
ferme la o parte de vaci, timp de o lună până la
fecundaţie şi o lună după, li s-a dat hrană cu
diferite adausuri. Şi iată ce rezultate s-au obţinut: la vacile
care au primit hrană cu surplus de caliu s-au născut 7 viţei
şi 1 viţică, controlul - de 2 şi 2; la cele la care
în hrană li s-a adăugat surplus de calciu şi magneziu -1
şi 9, controlul -2 şi 3.
Profesorul Stolcovschi consideră că aceste rezultate nu contravin
datelor obţinute de Şettlz. Totul constă în faptul că
la ridicarea gradului de aciditate celulele pierd caliul, iar la
micşorarea lui, din contra, îl acumulează. Prin aceasta şi
se poate explica naşterea cu precădere a băieţilor în
cazurile când concepţia se produce în momentul
ovulaţiei, proces, care coincide cu cea mai scăzută aciditate a
Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65
|
