|
reţinere a creşterii, conţinând multe proteine şi
vitamine, în schimb având un conţinut redus la maximum de
grăsimi şi glucide. Ca urmare, protoplasma a suferit
restructurări serioase, amintind protoplasma unor animale de control mult
mai tinere. După aspect exterior un şobolan în
vârstă de trei ani, ţinut la dietă, era greu de deosebit
de unul de control, având vârsta de numai trei luni.
În sistemul endocrin al şobolanilor de experienţă au fost
înregistrate mutaţii profunde. Astfel, la şobolanii care
îndurau foame şi la cei de control cantitatea de colagen
(proteină fibrilară) din ţesuturi era egală; în
schimb, la cei ţinuţi flămânzi colagenul a rămas la
fel de elastic ca şi la animalele tinere!
Rezultatele acestor experienţe sunt interesante şi importante:
şobolanii ţinuţi la dietă trăiau cu 10-30% mai mult
decât cei de control.
De remarcat că atunci când după perioada de dietă
flămândă animalelor li s-au dat iarăşi să
mănânce pe săturate, particularităţile organismului
care se conturaseră în timpul experimentului s-au păstrat!
Se cunoaşte de asemenea că scăderea temperaturii corpului doar
cu 1-2 grade promite sporirea duratei vieţii cu 10-20 de ani. De
exemplu, musculiţa oţetului la o temperatură a mediului
ambiant de 30 de grade trăieşte 15 zile, iar la 10 grade- 177 de
zile.
Acestea sunt într-o primă comparare posibilităţile a doi
factori curativi: alimentaţia raţională şi călirea
termică.
Se înţelege că cel mai ispititor este «să se tragă de
sforile» genetice pentru a se putea corecta astfel în programul genetic
ceea ce este «scris de la naştere». Şi faptul nu este
întâmplător. Căci, de exemplu, s-a reuşit o
mărire a duratei vieţii, înlocuindu-se o singură
genă. S-au obţinut deja linii de şoareci şi insecte care
trăiesc de 2-3 ori mai mult decât cei obişnuiţi. Acestea
şi multe alte experimente, efectuate în diferite laboratoare din
diferite ţări, vin să confirme posibilitatea operării de
corectări în «înregistrarea» de program.
Fireşte, ar fi absurd să se creadă că procedându-se la
o copiere a unor astfel de experienţe se poate aplica şi la om o
recomandaţie similară. Dar experienţele sunt necesare şi
valoroase, căci pe baza lor se poate studia extrem de complicatul
mecanism biochimic .al îmbătrânirii.
Noua direcţie în gerontologie se deosebeşte principial de cea
tradiţională prin faptul că îşi pune drept
sarcină schimbarea pe cale artificială a însãşi
termenelor în care se produce instalarea bătrâneţii
şi a morţii la diferite specii. Se cere prelungită nu perioada
de bătrâneţe, ci cea de maturitate, fapt care ar deplasa durata
vieţii departe de limitele actuale.
Conform opiniei majorităţii savanţilor, singura posibilitate ne
folosită de mărire a duratei medii a vieţii rămâne
încetinirea proceselor de îmbătrânire.
Savanţii ajung la concluzia că deja în viitorul apropiat la
nivel genetic se va putea realiza posibilitatea acţionării asupra
organismului în vederea reţinerii proceselor de
îmbătrânire.
Faptul se explică prin împrejurarea că ştiinţa ia
obţinut succese importante în studierea codului genetic - unul
dintre cei mai însemnaţi factori, ce determină durata
vieţii. Ultimele descoperiri în domeniul biologiei moleculare
şi al geneticiii oferă speranţa că în timpul apropiat
se vor putea realiza schimbări esenţiale în programul genetic
al organismului.
Au fost adoptate programul ştiinţific complex «Mecanismele
îmbătrânirii, elaborarea căilor şi a mijloacelor de
mărire a duratei vieţii». La înfăptuirea lui
participă unele dintre cele mai mari institute de cercetări
ştiinţifice şi instituţii de
învăţământ: Institutul de genetică
generală al Rusiei, universităţile din Moscova, Chiev, Harcov
şi altele.
De curând la Moscova a fost înfiinţat Institutul de
juvenologie, care este chemat să cerceteze şi să pună pe o
serioasă bază ştiinţifică toate cercetările care
se efectuează în ţară în acest domeniu complex
şi interesant.
A fost creată o Asociaţie mondială în problema «Sporirea
artificială a duratei specifice a vieţii oamenilor», din care fac
parte şi savanţi din ţara noastră. În adresarea
către toţi savanţii din lume, pe care a adoptat-o, se spune:
«...e timpul să recunoaştem cu îndrăzneală că
numai datorită miopiei noastre ştiinţifice
bătrâneţea continuă să nimicească oameni
în vârstă de 60-80 de ani. Am scăpat prilejul de a le da
la timp oamenilor suplimentar zeci sau poate şi sute de ani de
viaţă şi acest fapt ne impune acum obligaţia de a ne dubla
eforturile în această muncă».
Dar, nu e cazul să ne liniştim la gândul că savanţii
lucrează pentru noi şi că faptul ne scuteşte de a ne
preocupa de acest lucru. Prelungirea perioadei de viaţă activă
depinde de fiecare din noi. Vechile formule ale
sănătăţii-munca, odihna, practicarea sportului, bunele
relaţii cu cei din jur, un mod de viaţă moderat, renunţarea
la fumat, evitarea exceselor alimentare, a abuzului de alcool şi altele -
rămân în vigoare. Să ne amintim de teza fundamentală
a geneticiii: posibilităţile potenţiale ale genotipului se pot
realiza numai în condiţii de viaţă corespunzătoare.
După cum a spus L. M. Suharebschii, directorul Institutului de juvenologie,
dacă omul duce de la naştere un mod de viaţă care
corespunde întrutotul concepţiilor existente privind normele de
psihoigienă, eforturile fizice, igiena alimentaţiei, muncii şi
odihnei, el trebuie să trăiască cel puţin 150-200 de aii.
Şi nu într-un viitor îndepărtat, ci în prezent.
IX. REALIZĂRILE ŞI PERSPECTIVELE GENETICIII 9.1 Genetica
şi fitotehnia
Una din căile de intensificare a producţiei agricole a constituit-o
înlocuirea soiurilor vechi de plante cu alte noi, mai productive. Cel
care s-a ocupat de realizarea în practică a acestei metode a fost
academicianul N. I. Vavilov-cunoscută personalitate
ştiinţifică în domeniul geneticiii, primul director al
Institutului de cercetări ştiinţifice (IUCŞ) în
domeniul fitotehniei.
Deoarece de calitatea soiului sunt răspunzătoare genele şi
deoarece din ele se pot obţine diferite combinaţii dorite, Vavilov a
hotărât să organizeze prima în lume colecţie de
gene, reunite într-o singură genotecă. Această
genotecă urma să stea la dispoziţia
selecţionatorilor-abonaţi, care vor putea elabora noi soiuri.
Aşa s-a născut ideea de a se trimite din Rusia în toate
ţările lumii expediţii speciale în vederea colectării
de gene. N. I. Vavilov, adepţii şi discipolii săi au organizat
circa 150 expediţii în cele mai îndepărtate colţuri
ale fostei Uniuni Sovietice şi alte 50 în diferite ţări de
pe toate continentele.
Ca urmare a eforturilor depuse de aceste expediţii, precum şi a
schimburilor îndelungate de probe de seminţe şi material
săditor cu instituţii ştiinţifice din toate
ţările, la IUCŞ în domeniul fitotehniei a fost
creată o colecţie unică de plante vii, care în prezent
numără peste 250 de mii de mostre, obiectivul fiind în viitor
să se ajungă până la 400 de mii de mostre.
Pe baza colecţiei, precum şi datorită aplicării pe larg a
îngrăşămintelor minerale, a irigării, chimizării
şi mecanizării proceselor de cultivare a culturilor agricole,
fitotehnia a atins în prezent cel mai înalt nivel din istoria
agriculturii. Cu ajutorul noului ritm tehnologic de cultivare câmpurile
devin adevărate «secţii de producţie», iar plantele -
«maşini verzi» de transformare a îngrăşămintelor
minerale în hrană pentru om şi animale agricole.
Soiurile create se caracterizează, în primul rând, prin faptul
că la ele este sporită ponderea grăunţelor în raport
cu masa generală a plantelor. Savanţii numesc această
însuşire «recunoştinţa» plantelor faţă de
introducerea îngrăşămintelor. Dar aplicarea unor doze mari
de îngrăşăminte, în special azotate, a avut şi
consecinţe ne dorite: grânele au început să
polignească. De aceea, aproape concomitent în toate
ţările, au început să apară soiuri cu tulpina
scurtă, rezistente la polignire.
Faţă de selecţionatori îşi înaintează
pretenţiile şi mecanizatorii, legaţi nemijlocit de cultivarea
şi recoltarea plantelor, care-şi doresc soiuri la care fructele se
coc concomitent şi sunt amplasate cam la aceeaşi
înălţime.
Tot odată, lărgirea graniţelor agriculturii irigate a
determinat o sporire a bolilor micotice la graminee.
Acestea şi alte numeroase exemple indică asupra faptului că
nici tehnica, nici chimia, fără modificarea eredităţii
plantelor nu pot să rezolve cu succes problema sporirii roadelor. De
aceea geneticiienii şi selecţionatorii trebuie să
ţină cont de toate «pretenţiile» şi să lichideze
consecinţele ne dorite prin crearea de soiuri corespunzătoare.
S-au modificat şi ritmurile activităţii de selecţie pe
bază genetică. Până nu demult încă pentru
obţinerea unui nou soi de culturi cerealiere era nevoie de • 12-14 ani,
iar schimbarea lor de pe câmpuri avea loc o data în 20 de ani.
În prezent situaţia s-a schimbat. Perfecţionarea continuă
a tehnologiei cultivării plantelor impune crearea în termen mai
reduse a noilor soiuri.
De exemplu, cultivarea unui astfel de soi înalt productiv cum este
Bezostaea-1 da anual fostei URSS o producţie suplimentară de mare
valoare din punctul de vedere al economicităţii şi nu este
indiferent faptul că acest soi a fost obţinut cu 2-3 ani mai devreme
sau cu 2-3 ani mai târziu.
În rezolvarea acestor obiective un rol important i-a revenit geneticiii,
care la etapa industrializării la care se afla producţia
agricolă se manifesta în crearea de noi soiuri. Tot odată,
crearea acestor soiuri este de ne conceput fără cunoaşterea
profundă şi exactă a legilor eredităţii.
În ultimii ani genetica şi selecţia plantelor au
înregistrat un asemenea progres, încât el a fost numit, pe
Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65
|
