|
Pe baza heterozisului productivitatea păpuşoiului a crescut de la
20-30 q/ha la hibrizii între soiuri 60-70 q/ha la hibrizii între
linii. Se desfăşoară o mare muncă în vederea
creării unor hibrizi de grâu, floarea-soarelui şi de alte
culturi.
9.1.2 Rolul poliploidiei în ameliorarea plantelor
Un fenomen nu mai puţin interesant, aplicat în cultura plantelor
îl constituie poliploidia.
Cunoaştem de acum că garnitura cromosomală de bază
caracteristică celulelor sexuale, se numeşte garnitură
haploidă. Pentru celulele somatice ale majorităţii speciilor
de plante sunt caracteristice garnituri cromozomale duble sau diploide.
În condiţii naturale se întâlnesc, însă,
şi forme de plante cu o garnitură cromozomală poliploidă.
Astfel, de exemplu, specia de grâu numită tenchi conţine o
garnitură cromozomală diploidă (2n=14), grâul tare - o
garnitură tetraploidă (4n=24), iar grâul moale - o
garnitură cromozomală hexaploidă (6n=42) Ultima formă este
^ forma de grâu cea mai răspândită pe glob şi cu
rezistenţa cea mai mare la ger. Academicianul A. R. Gebrac a obţinut
soiuri de grâu care conţin în celulele lor somatice câte
56 şi 70 de cromozomi, adică forme octaploide şi decaploide,
care nu se întâlnesc în flora spontană.
Fenomenul poliploidiei poate fi declanşat pe cale artificială,
folosind în acest scop diferite substanţe chimice, dintre care
răspândirea cea mai largă a căpătat-o alcaloidul
pomenit mai sus - colchicina. Formele de plante poliploide se deosebesc de cele
diploide după multe caractere, inclusiv după productivitate.
A. N. Lutcov, V. A. Panin, V. P. Zosimovic au obţinut un soi de
sfeclă de zahăr triploidă, care dă o roadă de
rădăcini dulci şi de frunze de două ori mai mare şi,
ce-i mai important, conţinutul de zahăr din rădăcini este
cu 10-25% mai ridicat în comparaţie cu parametrii respectivi ai
formei diploide.
În Japonia, Ungaria, SUA se cultivă harbuji, care se.
caracterizează printr-o productivitate mare, conţinut sporit de
zahăr, aproape fiind lipsiţi de seminţe şi având o
capacitate mai mare de păstrare.
Poliploidia este aplicată cu succes şi în selecţia
culturilor cerealiere Au fost create deja un şir de soiuri de secară
tetraploidă: Belta, Leningradecaia tetraploidnaia, Polesscaia tetra.
Start ş. a. Ele se disting printr-o înaltă productivitate, prin
boabe mari, prin faptul că nu polignesc şi printr-o mai mare
rezistenţă la bolile micotice decât soiurile diploide de
secară.
În cadrul Grădinii botanice a AŞ a Republicii Moldova I. S.
Rudenco a obţinut o formă tetraploidă de poamă
Risling-de-Rin. Ea are bobiţele mai mari (aproape de două ori
decât la forma diploidă), iar coacerea lor se produce cu 7-10 zile
mai devreme.
O mare muncă se desfăşoară şi în vederea
obţinerii unor forme poliploide de plante de furaj. Astfel, soiurile
tetraploide de trifoi obţinute dau un însemnat adaos de masă
verde (25-86%) şi cresc repede după seceriş.
În Polonia a fost obţinută seradelă tetraploidă, care
dă cu 204% mai multă masă verde decât cea diploidă.
9.1.3 Mutageneza experimentală
O deosebită aplicare a căpătat în selecţie metoda
mutagenezei experimentale, adică a inducerii artificiale a
mutaţiilor, care servesc drept materie iniţială pentru crearea
unor forme noi de plante. Pentru realizarea mutaţiilor se folosesc
atât mutageni fi-zici (diferite tipuri de radiaţie) cât
şi diferite. substanţe chimice. Metoda mutagenezei permite
modificarea unor caractere ale acestui soi prin schimbarea anumitor gene sau
blocuri de gene. Metoda poate fi aplicată în vederea corectării
unor neajunsuri ale soiului (de exemplu, rezistenţa scăzută la
polignire sau boli). Dar principala direcţie în folosirea
mutagenezei constă în crearea de forme, având anumite
caractere valoroase, cu scopul implicării lor în
încrucişările ulterioare.
Deja a fost omologat soiul mutant de floarea-soarelui Perveneţ,
obţinut prin metoda mutagenezei chimice. Conţinutul de acid oleic al
uleiului extras din seminţele acestui soi atinge 75%, ceea ce
reprezintă de două ori mai mult decât la soiurile
obişnuite.
Aplicând tratamente cu substanţe ca nitrozoetiluree (NEU),
dimetilsulfat (DMS), etilenimină (EI), etilmetansulfonat (EMS) şi cu
altele, I. I . Tarasencov a reuşit să inducă numeroase caractere
utile la mazăre. De exemplu, una din formele mutante ale mazărei se
coace cu o săptămână mai devreme, iar alta cu 10 zile mai
târziu în raport cu soiurile iniţiale, ceea ce oferă
posibilitatea încărcării mai uniforme a fabricilor de conserve.
Alte forme au întrecut cu 60% productivitatea unor aşa soiuri bune
cum sunt Pobediteli şi Ciudo Calvedona. Au fost obţinuţi
mutanţi cu o amplasare compactă a boabelor, cu o tulpină mai
scurtă, fiind mai rezistenţi la polignire şi prezentând .
avantaje pentru recoltarea mecanizată. Dar, probabil, cel mai interesant
s-a dovedit a fi soiul de mazăre cu sterilitate funcţională
incapabil de autopolenizare. La el pistilul iese în afară, iar
staminele sunt foarte scurte, de aceea polenul de pe ele nu nimereşte pe
pistil. Concomitent la alţi mutanţi s-a format un nou tip de floare:
cu totul deschisă, accesibilă pentru polenizarea de către
insecte. Aşa a fost creată pentru prima oară mazăre
capabilă de polenizare încrucişată.
Acţiunea acestor mutageni chimici a fost controlată pe roşii.
Şi cu acest prilej au fost obţinuţi mutanţi care prezentau
interes: aveau o coacere mai rapidă, erau mai productivi, iar mutagenii
DMS şi EI au determinat formarea la soiul Moldavschii-rannii a unor plante
cu ciorchini a câte 30 de roşii fiecare-recomandându-se ca
foarte avantajoase pentru recoltarea mecanizată.
La AŞ a RM V. N. Lâsicov şi colaboratorii săi au creat pe
baza folosirii factorilor fizici şi chimici o originală colecţie
de mutanţi de porumb, care numără peste 500 de forme, fiecare
dintre care având un şir de caractere valoroase: precocitate,
număr sporit de ştiuleţi, rezistenţă la tăciune,
conţinut ridicat de proteine ş. a. În RM trec probele
staţionare circa 100 de noi hibrizi de păpuşoi, creaţi pe
baza liniilor mutante. Folosirea unor mutaţii ca Opac-2 şi Flauri-2
au ca efect îmbunătăţirea calitativă a proteinelor
din grăunţele de porumb pe contul sporirii conţinutului de
aminoacizi indispensabili (lizină, triptofan) şi în acest fel
sporindu-i valoarea biologică.
Experienţele de îngrăşare a porcilor au demonstrat că
la hrănirea lor cu păpuşoi cu procent sporit ' de lizină
sporul de greutate în 24 de ore este egal cu .. 500-550 g, iar la
hrănirea cu păpuşoi obişnuit-doar cu 230-310 g.
Hibridul Moldavschii-423 VL, creat de T. S. Cealîc, A. F. Palii, M. I.
Borovschii ş. a. şi raionat în republică, conţine de
două ori mai multă lizină decât alte soiuri.
Uneori metoda mutagenezei experimentale dă forme care lipsesc cu totul
în natură. Tratând seminţele de grâu cu raze gama,
selecţionatorul indian M. S. Svaminatan a creat, de exemplu, vestitul
soi-pitic, a cărui introducere în practica agricolă a
contribuit într-o măsură însemnată la sporirea
producţiei de grâu a Indiei. Prin aceeaşi metodă
academicianul P. P. Luchieanenco a obţinut un mutant din soiul Bezostaea-1
şi o linie semipitică de grâu cu un conţinut ridicat de
proteină şi cu o productivitate de peste 80 q/ha.
Unul din principalii factori din mediul extern, care determină
productivitatea soiurilor, este regimul radiaţional. Dacă plantele
vor fi mai bine luminate, productivitatea lor va fi corespunzător mai
înaltă. Dar faptul depinde, în ultimă instanţă,
de structura plantelor-de caracterul compactităţii şi al
ramificaţiei tufei, de orientarea frunzelor în spaţiu. De
exemplu, la păpuşoi frunzele sunt situate vertical şi de aceea,
chiar la o densitate sporită a plantelor, fiecare din ele capătă
o doză suficientă do raze solare. La bumbac, însă,
frunzele din partea superioară le umbresc ne cele din partea
interioară. În perioada înfloririi şi rodirii, când
rândurile se unesc, etajele medii şi inferioare se află
în condiţii «de foame» de lumină, fapt care se reflectă
negativ asupra productivităţii. De aceea, la «construirea» unor noi
forme de bumbac o atenţie deosebită se acordă geometriei tufei.
Prin iradierea cu raze gama a seminţelor savanţii Institutului de
cultură a bumbacului al AŞ Tajice au obţinut 60 de forme de
bumbac modificate genetic. Între acestea se numără şi
mutantul «Duplex», la care frunzele sunt dispuse în aşa fel,
încât nu se împiedică una se alta şi razele
soarelui luminează aproape integral etajul mediu. Pe fiecare peduncul al
fructului plantei se dezvoltă ' câte două capsule de valoare
complecta, scuturarea rodului legat fiind minimă. Productivitatea
mutantului este cu 10 q/ha mai mare decât la soiul industrial primar
108-f, fiind de asemenea superior în ce priveşte
calităţile tehnologice ale fibrelor.
Una din ispititoarele căi de ridicare a productivităţii
fitotehniei o constituie sporirea facultăţii germinative a
seminţelor în câmp. Este general cunoscut faptul că
în câmp uneori nu încolţesc aproape o pătrime din
seminţele cultivate. Ştiinţa agricolă mondială
caută căi de stimulare a încolţirii seminţelor. Se
încarcă să se acţioneze asupra grâului cu câmp
electromagnetic, raze lazer, cu vibraţii de frecvenţă
superânaltă, cu impulsuri de radiaţie solară
concentrată.
Savantul din Novosibirsc I. F. Peatcov a elaborat o metodă de acţiune
asupra seminţelor de grâu cu raze infraroşii, fapt care are
drept efect îmbunătăţirea încolţirii şi
creşterea rodniciei. Seminţele de clasa a treia, care dau 85% de
încolţire şi care în mod obişnuit nu se
seamănă, fiind tratate în prealabil cu raze infraroşii, au
dat o producţie de 25,1 q/ha.
Peatcov a stabilit limita la care iradierea infraroşie poate determina
creşterea procentului de încolţire a seminţelor: era de
26%. Roada de pe terenurile experimentale trecea cu mult de 26%. Pe ce
bază? Spicele de grâu de aici erau mai bine dezvoltate, nu sufereau
de boli, deşi nu fuseseră supuse în prealabil tratamentului cu
substanţe chimice toxice. Razele s-au dovedit a fi apărători mai
Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65
|
