perioadă se realizează programul genetic cu o oarecare
influenţă (prin intermediul organismului mamei) a mediului extern.
Atât factorii pozitivi, cât şi cei negativi
influenţează corespunzător asupra realizării programului
genetic al fătului.
Unii savanţi (B. Astaurov, E. Ilin, etc.) afirmă că genele
reglează nu numai dezvoltarea fizică ci şi comportamentul social
al omului. Mediul ambiant nu va educa un pictor, un cântăreţ,
un matematician sau un sportiv eminent dintr-un copil, care nu posedă
predispoziţii ereditare către acestea înclinaţii,
subliniază ei. Academicianul N. Dubinin neagă această accentuare
a rolului programului genetic. «Nu există – scrie el – nici un fel de gene
pentru conţinutul spiritual al omului. Caracterele psihicului uman se
formează cu ajutorul activităţii social-practice a oamenilor».
Însă, cum pe drept menţionează Kleopatra Vnorovschi,
practica demonstrează, că fiecare om însuşeşte
programul social în felul său. De exemplu, într-o clasă
de elevi se prezintă acelaşi program de obiecte, ce trebuie să
fie însuşite. Deşi în timpul predării obiectelor de
studiu se ţine seama de particularităţile individuale ale
elevilor, totuşi nu fiecare dintre ei poate să le
însuşească la acelaşi nivel. Atitudinea elevilor
faţă de obligaţii, reacţiile lor la sarcinile puse sunt
diferite. Străduinţele părinţilor şi
învăţătorilor nu întotdeauna pot orienta copiii
în direcţia dorită. Copiii, adolescenţii, tinerii
îşi aleg calea lor proprie, conform intereselor,
înclinaţiilor, aptitudinilor. La fiecare om ele sunt diferite
şi ca conţinut şi ca nivel.
Psihologul A. Luria a ajuns la concluzia, că în perioada
dezvoltării psihicului în ontogeneză ereditatea are o
influenţă mai accentuată când copilul este mic. La etapele
mai avansate de dezvoltare procesele psihice se schimbă şi
dependenţa lor de factorii ereditari devine mai mică. Aici
experienţei individuale îi revine un rol mai pronunţat.
Programul genetic variază mult de la om la om. Chiar în aceeaşi
familie copiii cresc foarte diferiţi. Programul genetic în decursul
de milioane de ani s-a schimbat la omenire în întregime,
însă, foarte puţin. Factorii evoluţiei şi
selecţiei naturale la om joacă un rol mai mic decât la animale.
Omul acţionează asupra naturii în direcţia dorită de
el şi îşi creează un mediu specific, prielnic
existenţei. Iată de ce programul social se schimbă repede. Din
generaţie în generaţie el capătă forme noi, cea ce
tocmai şi constituie progresul social. Educaţia şi instruirea
asigură continuitate şi progres. Deşi programul social nu este
înscris în gene şi conţinutul vieţii psihice nu este
ereditar, importanţa factorului biologic nu trezeşte nici o
îndoială. Făcând o comparaţie metaforică putem
spune că programul genetic prezintă acel fundament material pe care
se dezvoltă suprastructura socială a comunităţii umane.
9.4.2. Factorii ereditari şi intelectul
Trebuie de subliniat, că omul poate să aibă o
experienţă bogată, să posede cunoştinţe vaste,
însă după cum se ştie, nimeni până azi n-a
putut descoperi vre-un mijloc cum să elaboreze înţelepciune
prin instruire şi educaţie. Nu degeaba într-o zicală
moldovenească se spunea: «Când ar creşte mintea pe toate
cărările, apoi şi oile ar paşte-o».
Care este factorul principal în dezvoltarea inteligenţei? Şi
aici există două puncte de vedere, două orientări:
· orientarea ereditaristă, care recunoaşte ereditatea ca factor
principal în formarea şi dezvoltarea inteligenţei;
· orientarea ambientalistă, care consideră că
totalitatea factorilor din meidul ambiant determină nivelul
inteligenţei.
Prima orientare susţine, că inteligenţa omului, gândirea
lui sunt înnăscute. Deosebirile în comportamentul şi
psihicul oamenilor se datorează unui anumit genotip, unic pentru fiecare
dintre noi. Psihicul este dependent de sistemul nervos, de anumite structuri
ale creierului, de organele de simţ, care se dezvoltă în baza
acţiunii specifice a anumitor gene. Capacitatea omului de a se instrui
este de asemenea înnăscută. Faptul acesta se datorează
aptitudinii omului de a influenţa asupra mediului şi de a-l schimba,
iar intelectul e o formă superioară de a se adapta la mediu.
Orientarea ambientalistă susţine că inteligenţa se
formează şi se dezvoltă datorită exclusiv factorilor
sociali. Progresul social, care este nelimitat, influenţează
activitatea intelectuală, dându-i un anumit conţinut.
Actualmente, afară de aceste două orientări diametral opuse,
există şi o a treia, care îmbină ambii factori: ereditatea
şi mediul ambiant. Prin urmare, biologicul şi socialul au rolul lor
în formarea întregului psihic uman şi a specificului
fiecărei individualităţii.
Omul se naşte cu multe predispoziţii, care în cursul vieţii
se pot manifesta într-un mod sau altul în dependenţă de
anumite condiţii. Cunoştinţele ce le capătă fiecare om
în parte amplifică potenţa sa intelectuală. Instruirea,
educaţia, diversele relaţii sociale constituie amplificatori ai
dezvoltării inteligenţei. Potenţele apar ca nişte
predispoziţii biologice, iar mediul social, cultura – ca amplificatori ai
acestor predispoziţii. Diferite medii sociale apar în rezultatul
acţiunii diferitor amplificatori. Proprietăţile biologice ne
caracteristice speciei umane nu pot fi dezvoltate la indivizii săi,
oricare ar fi mediul ce-i înconjoară, şi invers, potenţele
înnăscute, care există în stare latentă, pot fi
realizate prin crearea de condiţii corespunzătoare lor.
Se poate oare diagnostica nivelul de inteligenţă, aptitudinile
mintale ale omului? Ştiinţa contemporană dispune de asemenea
metode. Dintre ele principale sunt două:
1. Studierea comparativă a gemenilor;
2. Studierea aptitudinilor mintale prin teste de inteligenţă.
Gemenii monovitelini având acelaşi genotip prezintă o foarte
mare asemănare atât somatică, cât şi psihică.
Aceasta oferă un material unic pentru a studia atât factorul
ereditar, cât şi acţiunea mediului în dezvoltarea
intelectului. Deosebirile şi asemănările, ce se observă la
gemenii monovitelini, dintr-o parte, şi la gemenii bivitelini, din alta,
crescuţi împreună sau separaţi unul de altul, ne
demonstrează tocmai rolul eredităţii şi a mediului în
manifestarea multor particularităţi, printre care şi ale celor
intelectuale.
Nivelul de inteligenţă se măsoară prin coeficientul
intelectual (CI), aflat prin aplicarea testelor de inteligenţă.
Testele măsoară variate proprietăţi intelectuale, care se
formează şi se dezvoltă în decursul vieţii
individuale. Rezultatele testărilor efectuate de mai mulţi
savanţi au demonstrat, că CI la gemenii monovitelini crescuţi
în aceleaşi condiţii coincid cu 87%, la gemenii monovitelini
crescuţi în codiţii diferite coincid cu 75%, pe când la
gemenii bivitelini crescuţi împreună sau separat
coincidenţa CI e numai de 50%.
Savantul american Iepsen a ajuns la concluzia că 80% din coeficientul de
inteligenţă se datorează eredităţii şi 20% –
mediului.
Norma nivelului mintal este considerată dezvoltarea medie. Dacă
reprezentăm acest lucru cu ajutorul unui grafic, atunci vom avea la
mijloc intelect normal, mai sus de linia normei – genii şi
supradotaţi, iar sub linie oligofrenii.
La oamenii geniali şi supradotaţi în mai multe direcţii CI
constituie mai mult de 100 de puncte. De aceştea se nasc în mediu
cca 2%. La oamenii talentaţi, cu inteligenţă foarte bună,
CI=80-100 puncte. Ei sunt dotaţi numai într-o oarecare direcţie
(muzică, pictură, matematică etc.) şi sonstituie cca 15%
din toată populaţia umană. 20% le revin oamenilor
inteligenţi, care îşi ating culmea pregătirii
profesioniste în cele mai bune condiţii de instruire. La ei CI=60-70
puncte. CI la media normală e de 40-50 puncte prezentate de majoritatea
dintre noi. Pentru mediocri, care constituie 10-20% din populaţie, se cer
eforturi deosebite în instruire, CI la ei fiind egal numai cu 20-30
puncte. Oligofrenii (oameni incapabili) luaţi împreună (10%)
constituie contingentul şcolilor speicale, CI e mai mic de 10.
Oligofrenia de cele mai multe ori este rezultatul unor anomalii cromozomice.
Debilii mintali, deşi se află sub limită, pot fi plasaţi
în şcoli speciale şi ajutaţi să se adapteze la
viaţă şi la o muncă potrivită pentru ei.
Imbecilitatea şi idiotismul sunt provocate de gene recisive, pe când
debilii mintali rezultă datorită eredităţii poligenice.
Astfel de copii de regulă nu pot învăţa să
citească şi să scrie. Ei nu sunt în stare să
perceapă corect realitatea datorită dereglării funcţiei
creierului. De asemenea le este deranjat şi limbajul atât cel oral,
cât şi cel scris. Ei nu-şi pot concentra atenţia să
asculte, să judece, să citească şi să socoată.
Deci, la un capăt al firului eredităţii se află
oligofrenii, contingentul şcolilor speciale, iar la alt capăt –
oameni supradotaţi şi geniali, cu aptitudini deosebite. Între
aceste două poluri se găsesc toţi ceilalţi ce
reflectă dispersia heterogenă a capacităţilor
intelectuale la majoritatea omenirii.
9.4.3. Aptitudinile şi ereditatea
Însuşirile fizice şi psihice care-i permit omului să
activeze cu succes în anumite domenii, se numesc aptitudini.
Acestea pot fi generale şi speciale. Aptitudinile care asigură
succesul într-un şir de activităţi sunt numite generale,
iar cele care se manifestă numai într-un anumit domeniu de
activitate – speciale. O îmbinare originală a acţiunilor, a
cunoştinţelor este posibilă atunci când omul e talentat.
Talentul îi permite să se exprime original în mai multe
domenii. V. Belinschii spunea, că omul talentat vede în lumea
înconjurătoare ceea ce alţii nici nu observă. Omul
talentat vede totul original, în felul său. Sunt însă
oameni ale căror aptitudini ating un nivel foarte înalt de
manifestare. Astfel de oameni sunt numiţi genii.
Geniul e o fiinţă dotată cu posibilitatea de a crea ceva nou,
absolut original. Oamenii geniali posedă trăsături de caracter,
au interese şi idealuri la fel ca şi ceilalţi oameni. Cu toate
Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65
|