|
puternici ai plantelor decât mijloacele chimiei. Mai mult. Peatcov a
semănat seminţele iradiate într-un sol special infectat şi
ele rămâneau sănătoase.
Noua metodă prezintă şi o serie de alte avantaje. Sistemul
radicular al plantelor experimentale e aproape de două ori mai viguros
decât la cele de control. Aria suprafeţei frunzelor este în
medie cu 19% mai mare. Boabele experimentale conţin cu 3% mai mult gluten,
iar acesta este un indiciu al unui conţinut mai ridicat de albumine. Deci,
plantele sunt mai productive şi dau o roadă mai calitativă. Este
o realizare unică! O altă metodă, care să dea rezultate
asemănătoare, până una-alta nu există în
tehnica agricolă mondială. Şi această
performanţă ar fi fost de neconceput fără să se fi
apelat la serviciile geneticiii.
9.2 Genetica şi zootehnia
În condiţiile actuale de creştere a populaţiei globului
şi respectiv de scădere a suprafeţelor rezervate plantelor
furajere pe locuitor zootehnia are datoria de a face faţă acestei noi
situaţii. Această sarcină de asigurare a populaţiei
în cantităţi satisfăcătoare cu produse animaliere
poate fi rezolvată nu atât pe contul sporirii numărului de
vite, cât pe contul sporirii productivităţii lor.
Tot odată, este necesar să se ia în consideraţie o serie
de noi tendinţe, ce se manifestă în direcţia de dezvoltare
a zootehniei. Vorba este că scăderea muncii fizice grele a determinat
o scădere a nevoii de grăsimi. Din această cauză în
întreaga lume se desfăşoară o reprofilare a tuturor
verigilor zootehniei spre producţia de carne bogată nu în
grăsimi, ci în proteine.
Continuă procesul de domesticire a unor specii de animale. A apărut
o ramură zootehnică cu totul nouă - creşterea animalelor
sălbatice.
Intensificarea industrializării unui şir de ramuri zootehnice
(creşterea păsărilor, a vitelor de lapte, a porcilor)
necesită selecţionarea animalelor din punctul de vedere al
capacităţii acestora de a trăi în condiţii
neobişnuite pentru ele şi al adaptării la un şir de procese
de producţie noi. De exemplu, mecanizarea mulsului a condiţionat
necesitatea selecţiei după un astfel de caracter cum este viteza de
secretare a laptelui şi forma ugerului. Ca urmare a muncii de
prăsilă şi de selecţie, au fost create cirezi înalt
productive cu o cantitate anuală de lapte muls de la fiecare vacă de
rasa Neagră-bălţată cu alb de 5-6 mii kg, de la rasele
Simental, Roşie de stepă şi de la o serie de alte rase -
câte 4-4,5 mii kg. În cursul unei lactaţii de la vaca
recordistă Volga (de rasă Neagră-bălţată cu alb)
din sovhozul «Rossia» regiunea Celeabinsc, s-a muls 17,5 mii kg de lapte, de la
vaca Malvina (de rasa Simental), rejiunea Cernigov-14,4 mii kg. Au fost create
noi rase de vite de carne (cazahă), de lapte (curgană,
caucaziană, brună ş. a.).
9.2.1 Fenomenul heterozisului la animale
O direcţie importantă a geneticiii animalelor o constituie folosirea
heterozisului, care apare la încrucişările interspecifice
între linii.
Cel mai bun exemplu în acest sens îl constituie obţinerea unor
pui heterozici (hibrizi). Purtând numele de producţie broiler
, această metodă se dezvoltă în întreaga lume
în proporţii enorme. Sarcina ei constă în crearea de pui,
care în 8 săptămâni să atingă o greutate de 1,4
kg. În condiţiile actuale ale producţiei industriale a puilor
broiler sporul în greutate de 1 kg se realizează prin cheltuirea
doar a 2 kg de hrană.
Efectul heterozis după un astfel de caracter important ca producţia de
ouă este studiat pe larg. Conform datelor obţinute de I. Socican, G.
Caitaz şi L. Vandiuc, introducerea hibrizilor simpli şi
complecşi de găini în toate gospodăriile-marfă din
republică va permite să se obţină anual suplimentar
câte 6-7 mln. ouă.
Efectul heterozis se manifestă de asemenea la porci şi oi. Rezultatele
experienţelor efectuate de V. Juşco şi A. Angheluţa
în cadrul Institutului de cercetări ştiinţifice în
domeniul zootehniei şi medicinii veterinare din Republica Moldova, au
arătat că efectul heterozisului de pe urma
încrucişării interrasiale a porcilor de rasa Marele-alb,
Lendras şi a celor de rasa Estonă pentru becon constituie în
medie în ce priveşte productivitatea scroafelor 8-12%, după
sporul în greutate - 10-15% şi după cheltuielile pentru
hrană-8-10%.
La oi efectul heterozisului se foloseşte în scopul sporirii
producţiei de carne de miel. Experienţa efectuată de F. Iliev
şi I. I. Mogoreanu în raionul Comrat, a demonstrat că tineretul
hibrid îl depăşeşte pe cel de rasă pură în
greutate vie cu 19-30% şi dă, calculat pe fiecare animal, cu 17,5%
mai multă producţie.
Mulţi hibrizi destul de valoroşi au fost obţinuţi prin
metoda hibridării îndepărtate a animalelor. Savanţii,
încrucişând oi cu lână fină cu berbecul
sălbatic arhar, au creat o nouă rasă - rasa cu liniă
fină Arharo-Merinos - cu o bună adaptare la condiţiile
natural-climatice şi de hrană locale. În urma
încrucişării berbecului sălbatic muflon cu oi domestice a
fost obţinută o formă hibridă de berbeci bine adaptaţi
la condiţiile de stepă şi ale păşunilor alpine de
înaltă altitudine.
Ţinem numaidecât să pomenim şi de încrucişarea
vitelor cornute mari cu zebu. Zebu este un animal ne pretenţios şi
foarte rezistent; el suportă bine şi căldura, şi frigul,
este rezistent la numeroase boli infecţioase, hematoparazitare şi de
altă natură. Laptele de zebu are un procent ridicat de grăsimi,
proteine şi microelemente. El digerează mai eficient decât
animalele domestice hrana. De aceea folosirea calităţilor sale utile
în selecţie este deosebit de importantă.
În SUA prin încrucişarea dintre zebu şi vite de carne au
fost create noi rase productive. Între acestea se numără
şi cunoscuta rasă Santa-Hertruda. În cadrul Institutului de
cercetări ştiinţifice «Ascaniea-Nova» au fost
încrucişate vaci de rasă Roşie de Stepă cu zebu arab,
în Azerbaijean şi în republicile din Asia Mijlocie au fost
încrucişate animale de rase locale.
De la cei mai buni hibrizi s-au obţinut câte 6 mii kg de lapte, cu un
procent de grăsime. depăşind 4%. Hibrizii îşi
întrec părinţii şi după alte calităţi
folositoare: animalele sunt mari, grase, greutatea medie a unei vaci fiind
egală cu 550 kg. Carnea este gustoasă, prezentând un caloraj
ridicat.
La crearea raselor noi de animale se ţine de asemenea cont şi de un
astfel de indiciu economic, cum este consumul de nutreţuri pe unitatea de
producţie. Se ştie, că pentru hrănirea animalelor se
cheltuiesc de patru şi jumătate ori mai multe proteine decât
cantitatea pe care ele o redau omului sub formă de carne, lapte, ouă
şi alte produse bogate în proteină. Care e soluţia? Se fac
încercări de rezolvare a problemei, crescându-se noi produse
proteice pentru animale - începând cu drojdiile ce cresc pe
parafinele petroliere până la deşeurile din industria
alimentară.
Dar există şi o altă cale: crearea unor noi animale, care se
mulţămesc cu o hrană modestă, dar pe care o folosesc cu un
mai mare randament. Anume pe această cale s-a obţinut un succes
important. Este vorba de crearea unui tip nou de animale - hibridul triplu
- prin încrucişarea bizonului american, cu vite de rasa «Şarole»
(este răspândită în Franţa) şi animale de rasa
Herford.
Bizonul se află demult în centrul atenţiei crescătorilor de
vite: este fertil, ne pretenţios, creşte repede. Dar bizonul nu este
un animal paşnic. Este un animal primejdios cape poate pune în orice
moment coarnele în aplicare. Încercările de a se
încrucişa bizoni cu rase de vaci paşnice timp îndelungat
s-au soldat cu eşecuri, urmaşii se dovedeau a fi sterili. Şi
iată că, în sfârşit, în California a fost
obţinut acest hibrid «internaţional» care dă o
descendenţă fertilă şi nu moşteneşte
apucăturile nărăvaşe ale unuia dintre părinţi.
Carnea noii rase de vite conţine multe proteine şi un procent
scăzut de grăsime: preţul de cost al ei este cu 25-40% mai
ieftin decât al cărnii de vacă. La nouă luni
semibizonul-semitaurul cântăreşte jumătate de tonă
(taurul obişnuit atinge această greutate la un an şi
jumătate). Şi consumă în special ierburi.
9.2.2 Reânvierea speciilor dispărute
Metodele genetice sunt folosite pe larg şi în vederea recreării
multor specii de animale dispărute. Activitatea economică a omului se
reflectă în modul cel mai tragic asupra animalelor sălbatice.
Se presupune că în apropiaţii o sută de ani de pe planeta
noastră va dispărea în medie anual câte o specie de
fiinţe vii.
Desigur, cel mai chibzuit ar fi protecţia animalelor în locurile lor
obişnuite de trai, dar acest lucru nu întotdeauna
reuşeşte. Este necesar să se depună eforturi ca speciile
rare de animale să se acomodeze în rezervaţiile naturale
şi în grădinile zoologice, unde asupra lor se poate institui un
control riguros. În acest fel animalele rare vor exista, chiar dacă
vor dispărea din natură. Din rezervaţii şi grădini
zoologice animalele vor putea fi mutate ulterior îi mediul natural.
Exemplul cel mai memorabil în acest sens îl constituie
regenerarea zimbrului.
În 1927 în toată lumea se numărau doar 48 de zimbri
europeni şi 1 mascul caucazian. Şi toţi trăiau în
condiţii de privaţiune: în grădini zoologice şi
în parcurile din Europa apuseană. Societatea
internaţională de păstrare a zimbrilor şi-a asumat grija de
înmulţirea şi încrucişarea lor. Masculul caucazian,
aflat, la Hamburg, a fost încrucişat cu un zimbru din Belovejscaia
Puşcia. Pe calea retroâncrucişărilor şi
încrucişărilor reciproce de la aceeaşi hibrizi s-a
reuşit obţinerea unor animale de specia iniţială; ele au
fost puse în libertate în Caucaz într-o rezervaţie
naturală organizată special în acest scop şi în
prezent cireada numără peste 1100 de zimbri. La fel s-a procedat
şi cu zimbrii europeni. Dar pentru a li se spori fertilitatea şi
viabilitatea ei au fost mai întâi încrucişaţi cu
Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65
|
