|
obişnuită poate deveni pentru el mortală. Terapia genică a
purces anume la cercetarea acestei boli, deoarece ea este cauzată de
deficitul de ferment în măduva oaselor, ţesut, care
asigură cele mai bune condiţii pentru inserarea genelor
sănătoase în organism. În măduva oaselor se
formează limfociţii – elementul de bază al sistemului imun al
organismului. Deficitul de ferment provoacă elaborarea toxinelor, care
împiedică dezvoltarea normală a limfociţilor T.
Mallighen a elaborat o metodă inofensivă şi eficace de
transplantare a genelor. În câţiva ani el a studiat
retrovirusurile şi s-a gândit să-i restructureze în
aşa mod, ca ei să servească drept curieri sau vectori, care
transportă genele în celule. Deoarece retrovirusurile îşi
introduc pe cale naturală genele în celule, judeca savantul, putem
să le silim să facă acelaşi lucru şi cu genele
străine. În acest scop Mallighen şi Verma, care lucra şi
el asupra problemei ADA, «au suturat» o genă de om cu o genă de virus
şi au contaminat cu ele celulele din cultură Savanţii şi-au
pus sarcina de a crea o nouă specie de retroviruşi, care ar
transporta genele în celulele omului şi care ar fi închise
trainic în ele. Grupul lui Mallighen s-a apucat de soluţionarea
acestei probleme complicate. Au fost create din nou retrovirusuri, astfel ca
să se obţină o nouă unitate infecţioasă. Fiecare
dintre acestea nu mai era în stare să nască noi virusuri.
În acest scop ei au îndepărtat dintr-un virus genele
responsabile pentru crearea membranei proteice şi le-au înlocuit cu
o genă străină, dar necesară lor. Dintr-un alt virus,
aşa-numitul virus-ajutător, ei au îndepărtat succesiunea
genelor, care îi dădea «semnalul» membranei proteice de a se asambla
cu ARN şi a forma un nou virus. Când aceste două
«virusuri-schiloade» sunt introduse în celulele culturii, virusul
ajutător asigură toată munca necesară de inserare în
celulă a virusului combinat (cu gena străină), dar el singur nu
se poate insera Vectorul, însă, aflându-se în interior,
nu se poate reproduce, deoarece în ADN-ul său lipsesc
instrucţiile necesare pentru această acţiune şi el (virusul
cu gena străină) rămâne închis pe veci în
ADN-ul celular.
Mallighen afirmă că acest sistem virotic de transportare a genelor
este perfect. El poate fi utilizat cu succes pentru transmutarea genelor omului
în celulele omului cultivate in vitro.
Genele defectate, care provoacă ADA, precum şi o altă boală
– sindromul Lesh-Nyhan, au fost de acum identificate şi copiile
lor normale pot fi clonate în laborator. Ele vor fi, probabil, primele
care vor putea fi tratate conform acestei metode. Savanţii îşi
imaginează această procedură complicată, în mai multe
etape, cam aşa: la început medicul terapeut va injecta acul seringii
în bazinul osos al pacientului, care suferă de boala incurabilă
şi va extrage o lingură de celule de măduvă osoasă
În laborator el va contamina aceste celule cu virusuri artificiale, care
au fost «recroite» în aşa fel ca ARN-ul lor să
conţină gena construită ce îi lipseşte bolnavului.
Când aceste celule vor fi din nou introduse pacientului de la care au
fost luate, genele ce funcţionează corect îşi vor asuma
munca celor defectate, care nu-şi îndeplineau funcţiile.
Dacă se va întâmpla aşa, pacientul, probabil, se va
însănătoşi şi ştiinţa va obţine o
nouă metodă de tratare a sute de alte boli ereditare.
Dar această formă de terapie genică va putea modifica garnitura
de gene numai a pacientului. Noile gene nu se transmit celulelor embrionare,
din care se formează ovulele şi spermatozoizii şi, prin urmare,
nu pot să se transmită urmaşilor prin ereditate. Tratamentul
bolilor genice prin transferare pacientului a unor gene normale pare un lucru
foarte simplu. În realitate, însă, terapia genică este o
procedură atât de fină, încât numai un număr
foarte mic de colective ştiinţifice din lume dispun de
cunoştinţele şi experienţa necesară pentru efectuarea
unui asemenea tratament. Unul dintre cele mai mari obstacole în calea lor
este găsirea unei metode sigure de inserare a genei normale în
celulă şi nu numai în celulă, dar şi în locul
unde se află genele defectate din ovulul (zigotul) fecundat, de la care
îşi ia începutul viitorul individ. Dar, în pofida
tuturor acestor probleme ştiinţifice şi sociale complicate, era
terapiei genice, conform părerii unice a savanţilor, a început
şi nu mai este departe timpul când medicii-geneticiieni nu numai vor
înlătura simptomele bolilor ereditare, dar vor corecta şi
defectele genelor care le provoacă.
XVII. ASPECTELE SOCIALE ALE INGINERIEI GENETICE 17.1 Cutia Pandorei
sau consecinţele imprevizibile ale ingineriei genice
Acest subtitlu al capitolului n-a fost ale s
întâmplător. Anume aşa definesc mulţi savanţi
occidentali ingineria genetică, având în vedere
consecinţele cercetărilor în acest domeniu. Cu ajutorul
ingineriei genetice, precum am aflat, omenirea va putea, pe de o parte, să
obţină în viitorul apropiat cantităţi nelimitate de
medicamente greu accesibile în prezent, noi forme de microorganisme, de
plante şi de animale – surse de prosperitate a oamenilor. Şi, fapt ce
prezintă o deosebită importanţă, tocmai ingineria
genetică va putea izbăvi omenirea de povara genetică, adică
de bolile ereditare prin substituirea genelor patologice prin gene normale.
Ingineria genică deschide în faţa omenirii
posibilităţi nelimitate. Pe de altă parte, însă, ea
prezintă un anumit pericol potenţial atât pentru om, cât
şi pentru întreaga omenire. Într-adevăr,
manipulările aflate la baza ei ating mecanismele cele mai intime ale
proceselor genetice şi, în ultimă instanţă, bazele
moleculare ale vieţii. Este clar că rezultatele unor experimente
făcute în acest scop pot fi neaşteptate, precum s-a
întâmplat în anii creării bombei atomice. O simplă
neglijenţă a experimentatorului sau incompetenţa lui cu privire
la securitatea muncii poate crea un pericol pentru populaţia unor
oraşe şi ţări întregi. Daune mult mai mari pot aduce
aceste metode, dacă vor nimeri în posesia unor
răufăcători sau militarişti.
Caracterul global al acestui pericol este determinat, în primul
rând, de faptul că organismele cu care se fac de cele mai dese ori
experienţele în domeniul ingineriei genice sunt
răspândite în natură (colibacilii trăiesc, de
obicei, în tractul intestinal al omului) şi au capacitatea de a face
schimb de informaţie genetică cu confraţii lor «sălbatici».
Această problemă capătă o importanţă deosebit de
serioasă, deoarece în urma acestor manipulări este
posibilă crearea unor organisme cu proprietăţi genetice absolut
noi, care înainte nu se întâlneau pe Pământ
şi nu erau determinate de evoluţie. În prezent este imposibil a
se prezice consecinţele unor astfel de experienţe.
Aceste considerente au provocat o mare îngrijorare a savanţilor
progresişti şi au stârnit discuţii aprinse cu privire la
admisibilitatea şi condiţiile de realizare a experimentelor în
domeniul ingineriei genice.
Discuţia s-a desfăşurat în jurul a două probleme
fundamentale. Prima – riscul potenţial de experimentare cu moleculele
recombinate de ADN. A doua – mai amplă – consecinţele sociale
posibile a utilizării în practică a ingineriei genetice.
În anul 1974 un grup de savanţi americani în frunte cu P. Berg
s-au adresat savanţilor din lumea întreagă cu apelul de a
supune unui moratoriu cercetările ştiinţifice în domeniul
ingineriei genice, până la convocarea unei conferinţe
internaţionale.
Acest apel categoric adresat comunităţii savanţilor a fost
susţinut de către mulţi savanţi din întreaga lume.
În Anglia a fost creată o comisie pentru studierea experimentelor
periculoase în domeniul ingineriei genice, care a ajuns la concluzia
că aceste cercetări trebuie interzise.
Moratoriul a fos1 respectat timp de 8 luni, până la
sfârşitul lui februarie 1975, când s-a ţinut o
conferinţă internaţională la Asilomar (California, SUA), la
care 140 de savanţi din 17 ţări ale lumii, inclusiv din fosta
Uniune Sovietică, au generalizat realizările prealabile în
studierea moleculelor recombinate de ADN, au discutat unele aspecte sociale
şi etice ale ingineriei genice, căile de prevenire a pericolelor
potenţiale ce ţin de ea şi condiţiile ridicării
moratoriului la două feluri din experimentele cele mai periculoase.
Participanţii la conferinţă au căzut de acord că
majoritatea lucrărilor de construire a moleculelor de ADN recombinate pot
fi efectuate, dacă se iau măsurile de securitate necesare, care
permit menţinerea organismelor noi create în limitele laboratorului.
Principala metodă de prevenire a pericolelor posibile în ingineria
genică este obţinerea de bacterii şi virusuri care nu s-ar
înmulţi decât în condiţii de laborator. În
comunicatul final al conferinţei s-a acordat o mare atenţie
asigurării întregului personal cu informaţie absolută
despre experimente, despre gradul lor de risc, precum şi despre
pregătirea minuţioasă şi instruirea personalului cu privire
la măsurile de securitate, necesare în efectuarea diferitelor
experimente cu un anumit grad de risc. Menţionăm că moratoriul
provizoriu asupra cercetărilor în domeniul ingineriei genice n-a
fost apreciat şi interpretat de către toţi savanţii. Acest
lucru s-a observat, în special, în timpul consfătuirii
unionale cu privire la problemele filozofice ale ştiinţelor naturii
(Moscova, 1985). Academicianul A. A. Baev, luând cuvântul la
consfătuire, a menţionat că manifestul care cheamă să
se renunţe benevol la cercetări, a servit drept trambulină
pentru campania ce s-a organizat contra ingineriei genice (în temei
în SUA) şi în care s-au înrolat presa, radioul şi
televiziunea. Academicianul V. A. Engelgard indica» că în calitate
de adversari ai moratoriului s-au ridicat adepţii libertăţii
«prospecţiunilor ştiinţifice», dar principiile
sănătoase au învins, regulile de lucru respective au fost
adoptate în majoritatea ţărilor, uneori ele se transformă
în legi. Aşa dar, - a început savantul, - datorită
acţiunilor coordonate ale savanţilor a fost prevenit un mare pericol.
«Moratoriul de la Asilomar» poate fi, pe drept cuvânt, considerat» un
Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65
|
