acestea, ei sunt deschizători de noi căi, de noi ere în

istorie, fac descoperiri în domeniul în care îşi

manifestă talentul, deschid noi şcoli în ştiinţă

şi artă. Foarte laconic în privinţa aceasta s-a exprimat

O. de Balzac: «Minunea geniului constă în aceea, că el

seamănă cu toţi, dar cu el nimeni».

Ce determină apariţia geniilor? În antichitate se considera,

că geniul este alesul lui Dumnezeu şi-i inspirat de puterea

divină. Existau păreri, cum că geniul este un om, care iese

din cadrul obişnuitei norme de dezvoltare. Geniul şi nebunia erau

puse alături.

Pe lângă genii, care sunt foarte puţini la număr, trebuie

descoperiţi şi oameni talentaţi, care se nasc ceva mai des, sunt

bine dotaţi şi contribuie la progresul societăţii.

Mulţi savanţi au studiat problema aptitudinilor, dotaţiei,

talentului, genialităţii. Rezolvarea acestei probleme ca şi a

celei consacrate inteligenţei are trei soluţii: unii consideră

aceste calităţi înnăscute, alţii – obţinute

datorită instruirii şi educaţiei; a treia grupă

recunoaşte îmbinarea celor doi – cel genetic şi cel al

mediului. Marele pedagog V. Suhomlinschii susţine existenţa unor

predispoziţii biologice, care trebuie să fie evidenţiate la timp

şi cultivate permanent. Eminentul matematician N. Lobacevschii e de

părere că geniul se naşte şi e convins, că arta

educatorului constă în aceea ca să descopere geniul şi

să-i dea libertate să înfăptuiască potenţele

sale. Deci şi V. Suhomlinschii şi N. Lobacevschii sunt de

aceiaşi părere: talentul şi geniul sunt înnăscute,

dar trebuie să fie scoase la iveală şi cultivate. E necesar de

condiţii favorabile pentru ca acestea să se manifeste.

Predispoziţiile sunt înnăscute, iar manifestarea şi

perfecţionarea lor sunt rezultatul dezvoltării omului în cursul

vieţii individuale şi adaptării lui la mediu prin educare

şi instruire. Aptitudinile pot apare de la vârsta fragedă

până la bătrâneţe. Cel mai devreme se manifestă

aptitudinile pentru matematică şi muzică, poezie, pictură

şi joc de şah. Astfel, Mozart a început să compună

muzică la vârsta de 3 ani, Mendelson – la 5 ani, Repin şi Serov

au început să facă pictură la 4 ani, primele versuri ale

lui A. Puşchin au apărut la vârsta de 8 ani, ale lui M.

Lermontov – la 9 ani. Hose Capablanca a obţinut victoria la jocul de

şah la vârsta de 4 ani, peste o zi după ce a văzut pentru

prima dată cum se joacă. Academicianul L. Landau la 14 ani

învaţă la două facultăţi: de chimie şi de

fizică şi matimatică. Numai la 26 ani a devenit doctor habilitat

în ştiinţe.

Cercetările întreprinse de geneticieni şi psihologi

demonstrează că biologicul îşi are rolul său

predominant în formarea şi manifestarea aptitudinilor de diferite

niveluri. Aptitudinile, talentul, genialitatea vor fi cu atât mai

dezvoltate cu cât vor fi mai puternice şi calitative

predispoziţiile înnăscute şi cu cât vor fi mai

favorabile condiţiile sociale pentru manifestarea lor. După cum

subliniază savanţii V.Timakov şi N. Bocikov, pentru

perfecţionarea omului nu există piedici, trebuie numai cunoscută

biologia lui, descoperite şi dezvoltate aptitudinile individuale. Ele,

însă, trebuie descoperite cât mai devreme, cu multă

pricepere de generaţia adultă. Să nu uităm că natura

nu cizelează nici o trăsătură, ea numai îi pune baza,

o cizelăm noi: părinţii, pedagogii, societatea.

Ce calităţi fizice şi psihice cer aptitudinile pentru muzică

şi pictură? M.Borisov a stabilit, că în complexul

înzestrării muzicale sensibilitatea la diferenţierea

înălţimii şi tăriei sunetului sunt ereditare. H.

Pingaş consideră că începutul aptitudinilor muzicale

îşi au originea din comunicarea sonoră a mamei cu copilul,

înainte, chiar ca el să înceapă a vorbi. Savanţii au

ajuns la concluzia, că există o corelaţie bine exprimată

între capacitatea muzicală a părinţilor şi cea a

copiilor. Astfel, în dinastiile familiale ale lui Bah, Rahmaninov,

Ciaicovskii, Moţart, Bethoven, Şopen, Pucini, Bize, Şubert,

Veber, Procofiev, Dunaevskii, Neaga ş. a. majoritatea au fost vestiţi

muzicieni.

În privinţa eredităţii aptitudinilor prezintă interes

şi familia lui Serghei Rahmaninov. Iată ce scrie despre ea Cleopatra

Vnorovschi în minunata sa carte «Psihicul şi ereditatea» (1984).

Neamul lui Rahmaninov îşi trage originea de la domnul Moldovei

Dragoş-Vodă. După moartea lui Ştefan cel Mare, feciorul

său mai mic Rahman, a plecat în Rusia. El a pus începutul

dinastiei Rahmaninov. Dintr-o tabelă genealogică întocmită

de sora lui S. Rahmaninov se poate urmări, că în şase

generaţii aptitudinea muzicală se repetă la mulţi membri ai

acestei familii. Străbunica lui S. Rahmaninov a studiat muzica la cei mai

buni profesori ai vremii. Fratele bunicii a fost regentul corului la capela

curţii ţarului şi era şi compozitor. Fetele n-aveau

aptitudini muzicale, pe când băieţii aveau toţi. Acel

X-cromozom transmis la băieţi era dominant, iar la fete – recesiv.

Bunicul lui S. Rahmaninov s-a retras din armată şi se ocupa numai de

muzică, în fiecare zi cânta minunat la fortopian. S.

Rahmaninov a început să se ocupe de muzică la vârsta de

patru ani. Prima lui învăţătoare a fost mama. Sora lui

Serghei avea un contralto plăcut. Însă totuşi cel mai

strălucit talent muzical în această familie l-a avut Serghei

Rahmaninov. La vârsta de 9 ani el începe să înveţe

la conservator.

Şi pa plaiul nostru trăiesc şi creează mulţi muzicieni,

pentru care muzica e vocaţie familială, transmisă din

generaţie în generaţie. Lăutarii Moldovei au fost

vestiţi. Într-o familie de lăutari a crescut şi a activat

Gheorge Neaga.

El este reprezentantul generaţiei a patra de muzicanţi.

Străbunicul său, Anton Neaga, cânta la cobză, iar bunicul

Timofei era viorist. Tatăl său, vestitul Ştefan Neaga

(1900-1951), primul din acest neam a făcut studii muzicale la conservator

şi a devenit un ilustru pianist, compozitor şi dirijor. Mama lui Gh.

Neaga a fost şi ea pianistă.

După cum am mai spus, aptitudinile muzicale se manifestă de timpuriu

încă din fragedă copilărie. Cei mai vestiţi

muzicanţi au început să cânte foarte devreme – de la 3-5

ani, deşi se cunosc şi excepţii. Ei aveau o memorie

muzicală fenomenală, puteau reproduce uşor muzica auzită.

Savantul B. Teplov consideră, că omul are anumite date

anatomo-fiziologice, care-i permit o manifestare timpurie a aptitudinilor

muzicale. Aceste predispoziţii depind de gene. Cu atât mai mult

că muzica este o cunoaştere a realităţii prin emoţii,

dar emoţiile, după părerea specialiştilor, sunt supuse

legilor genetice.

Matematicienii se caracterizează printr-o anumită formă de

gândire, prin anumite calităţi ale minţii. Ei percep lumea

în realităţi de numere şi mărimi. Psihologul V.

Cruteţkii a cercetat aptitudinile pentru matematică a unor copii

contemporani. El a urmărit apariţia şi dezvoltarea acestor

aptitudini. În cartea sa «Psihologia aptitudinilor matematice» el

constată, că particularităţile psihice, specifice oamenilor

talentaţi în domeniul matematicii, sunt aceleaşi , indiferent

de timpul în care trăiesc şi chiar de vârstă.

Iată câteva caracteristici date de V. Cruteţkii copiilor

examinaţi:

Sonea: - aptitudinile matematice la ea au început să se

manifeste de la 4 ani. Fără să cunoască teoria, ea

făcea operaţii cu fracţii, rezolva mintal probleme. Fratele ei,

cu 5 ani mai mare, a rămas mirat, când trebuia să scadă 36

din 28. Sonea i-a spus că va fi cu 8 mai puţin decât nimic.

Volodea: - la 6 ani extrăgea mintal rădăcina

pătrată din orice număr. La 8 ani fără ajutorul cuiva,

a însuşit funcţiile trigonometirce şi sistemul binar.

Acesta şi alte biografii cercetate au demonstrat, că

predispoziţiile pentru matematică se manifestă prin genele

recesive, peste o generaţie. Aptitudinile pentru matematică,

observate la gemenii monovitelini, confirmă natura lor ereditară.

Astfel, D. Liuis şi D. Sprinser, despărţiţi de mici, fiind

înfiaţi de oameni străini şi necunoscuţi, s-au

întâlnit la vârsta de 39 de ani. Amândoi aveau

aptitudini matematice. Biografiile cercetate au demonstrat că există

multe cazuri, când condiţiile nu erau favorabile, însă

aptitudinile s-au manifestat. Există şi personalităţi ce au

specialităţi diferite, care n-au făcut studii speciale de

matematică şi totuşi au devenit matematicieni, deoarece aveau

aptitudini pentru această ştiinţă. Astfel, vestitul Laplas

şe-a făcut studiile la şcoala călugărilor benedectini

şi totuşi, a devenit autorul «Mecanicii cereşti» şi a

teoriei analitice a probabilităţii.

Foarte mulţi matematicieni care au devenit iluştri şi-au

manifestat de timpuriu aptitudinile pentru matematică. Alexis Klero la 12

ani era de acum un savant format recunoscut de Academia de Ştiinţe

din Berlin. Fratele său mai mic, când a atins vârsta de 14

ani, a scris o lucrare originală de geometrie, care a fost apreciată

înalt de Academia de Ştiinţe din Paris. N. Lobacevskii la 19

ani era deja magistru în ştiinţe matematice, iar la 24 ani –

profesor la Universitatea din Kazan.

Exemple asemănătoare pot fi găsite şi în alte

direcţii ale ştiinţei, precum şi în domeniul de

cultură, sport etc. Ele de la sine vorbesc, că predispoziţiile

şi aptitudinile sunt programate genetic, iar nivelul de realizare a lor

în decursul vieţii individuale depinde într-o măsură

sau alta de condiţiile sociale în care se dezvoltă

personalitatea concretă.

9.4.4 Emoţiile şi sentimentele

Procesele psihice, care rezultă din reflectarea în creier a

aptitudinilor şi trăirea lor subiectivă constituie stările

afective: emoţiile şi sentimentele. Stările

afective determină o anumită comportare a omului. Unii savanţi

consideră că emoţiile, fiind genetic strâns legate de

instincte, sunt reacţii ereditare.

Ce stă la originea sentimentului moral? De ce există oameni, care

ridică valorile morale la un nivel înalt şi de ce sunt

Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65