Sindicatele apără dreptul membrilor săi la munca de a se

dispune liber de aptitudinile lor, de a alege domeniul de activitate si

profesia, dreptul la remunerarea muncii, care ar asigura un nivel de trai

decent.

Sindicatele participa la elaborarea politicii de stat privind utilizarea

forţei de munca, propun masuri de protecţie sociala a persoanelor

disponibilitate de la unităţi, exercita controlul obştesc asupra

respectării legislaţiei cu privire la utilizarea forţei de

munca.

Lichidarea, reorganizarea unităţii sau schimbarea formei de

proprietate, întreruperea totala sau parţială a procesului de

producţie din iniţiativa patronului, fapte ce conduc la reducerea in

masa a locurilor de munca sau la înrăutăţirea

condiţiilor de munca, pot fi efectuate doar cu condiţia

informării, cu cel puţin 3 luni înainte, a sindicatului din

ramura respectiva si iniţierii negocierilor colective in vederea

respectării drepturilor si intereselor lucratorilor.

Desfacerea, din iniţiativa patronului, a contractului individual de

munca cu lucratorul membru de sindicat poate avea loc doar ci acordul organului

sindical.

Drepturile in domeniul protecţiei muncii si protecţiei mediului

înconjurător.

Sindicatele participa la elaborarea politicii de stat in domeniul

protecţiei muncii si protecţiei mediului înconjurător, la

elaborarea programelor de îmbunătăţire a condiţiilor

de muncă a lucrătorilor, efectuează controlul obştesc

asupra îndeplinirii la timp a acţiunilor programate in acest

domeniu.

Sindicatele participa la elaborarea proiectelor de acte normative privind

protecţia muncii, au dreptul sa conteste, in modul stabilit, actele

normative care lezează interesele salariaţilor.

Sindicatele efectuează controlul obştesc asupra stării

protecţiei muncii si a mediului înconjurător prin intermediul

organelor lor elective, inspectoratul tehnic al protecţiei muncii si

împuternicirilor pentru protecţia muncii, care acţionează

in baza regulamentelor aprobate de centrele sindicale corespunzătoare. In

acest scop, ele sînt in drept:

- sa viziteze şi să revizuiască nestingerit

unităţile si subunităţile lor, indiferent de forma juridica

de organizare si de tipul de proprietate, pentru a determina corespunderea

condiţiilor de munca cerinţelor de protecţie a muncii;

- sa prezinte patronului (administraţiei) propuneri, obligatorii pentru

examinare, cu formularea de sugestii privind eliminarea neajunsurilor

depistate;

- sa participe la activitatea comisiilor pentru primirea in exploatare a

obiectelor de producţie, la cercetarea accidentelor de munca;

- sa apere interesele membrilor de sindicat in problemele ce ţin de

protecţia muncii, de acordarea înlesnirilor, compensaţiilor si

altor garanţii social in legătură cu influenta asupra celor ce

muncesc a factorilor de producţie si ecologici nocivi.

In cazul depistării la unităţi a încălcării

cerinţelor de protecţie a muncii, tăinuirii accidentelor de

munca si a cazurilor de îmbolnăviri profesionale ori al

cercetării neobiective a acestor fapte, sindicatul poate cere

conducătorilor acestor unităţi, autorităţilor publice

competente luarea masurilor de neamînat, tragerea persoanelor vinovate la

răspundere.

In cazul periclitării vieţii sau sănătăţii

lucratorilor, sindicatul este in drept sa ceara întreruperea

lucrărilor si suspendarea deciziilor patronului contrare legislaţiei

cu privire la protecţia muncii. Patronul este obligat sa examineze

cerinţele sindicatului si sa-l informeze in scris despre decizia luata.

Dreptul la protecţia socială a lucrătorilor.

In scopul protecţiei sociale a lucratorilor, sindicatele contribuie la

dezvoltarea economiei cu orientarea sociala, participa la elaborarea

programelor sociale in vederea îmbunătăţirii ocrotirii

sănătăţii, asistentei sociale, creării

condiţiilor care sa asigure o viata decenta si dezvoltarea libera a

personalităţii, la realizarea masurilor de protecţie sociala a

lucratorilor, participa la determinarea criteriilor de baza ale nivelului de

trai, efectuează controlul obştesc al respectării

legislaţiei in domeniile menţionate.

Reprezentanţii sindicatelor, în condiţii de paritate cu

partenerii sociali, intra in componenta organului de administrare a bugetului

asigurărilor sociale de stat.

Sindicatele participa la organizarea tratamentului balneo-sanatorial al

salariaţilor, odihnei copiilor si adulţilor, activităţii

şcolilor de educaţie fizica si sport pentru copii, valorificând

mijloacele proprii, mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat,

patronilor, autorităţilor publice şi alte mijloace, în

limita alocaţiilor prevăzute în aceste scopuri de

legislaţia in vigoare.

Dreptul la efectuarea controlului obştesc asupra respectării

legislaţiei muncii si locative

Sindicatele efectuează controlul obştesc asupra respectării

legislaţiei muncii şi locative in unităţi, indiferent de

forma juridica de organizare si de tipul de proprietate, de subordonarea

departamentala sau ramurală, şi în drept să ceara

eliminarea neajunsurilor depistate.

Dreptul la efectuarea controlului obştesc al procesului de privatizare.

Sindicatele în conformitate cu legislaţia, cu contractele

colective de munca si cu statutele lor, efectuează controlul obştesc

asupra respectării actelor normative cu privire la privatizare.

Participarea la soluţionarea litigiilor individuale de munca si a

conflictelor colective de munca.

Sindicatele acorda asistenta juridica membrilor de sindicat, participa, in

conformitate cu legislaţia, la soluţionarea litigiilor individuale de

munca.

Sindicatele participa la soluţionarea conflictelor colective de munca in

problemele legate de interesele profesionale, economice, de munca şi

sociale, de încheierea şi îndeplinirea contractelor colective

de munca, de stabilirea unor noi condiţii de munca şi de trai sau

schimbarea celor existente. Drepturile sindicatelor in procesul de

soluţionare a unor asemenea conflicte sînt stabilite de

legislaţie, de actele normative si de contractele colective de munca.

Sindicatele creează, în conformitate cu legislaţia, servicii

juridice pentru reprezentarea drepturilor si intereselor membrilor lor în

autorităţile publice, inclusiv în autorităţile

judecătoreşti şi în alte autorităţi. Modul de

activitate a unor astfel de servicii este determinat in statutele

(regulamentele) lor, aprobate de organul sindical respectiv.

Dreptul la organizarea si desfăşurarea întrunirilor.

În scopul apărării drepturilor membrilor de sindicat şi

drepturilor sindicatelor, protejării de samavolnicia patronilor,

influenţării asupra autorităţilor publice in vederea

promovării unei politici social-economice ce ar corespunde intereselor

lucratorilor, organul sindical, de sine stătător sau la decizia

membrilor sindicatului respectiv, organizează si

desfăşoară, în modul stabilit de lege, întruniri:

mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, procesiuni, marşuri,

pichetări, greve şi alte acţiuni, folosindu-le drept forma de

lupta pentru ameliorarea condiţiilor de munca, majorarea salariului,

reducerea şomajului, întărirea lucratorilor in lupta pentru

drepturile si interesele lor profesionale, economice, de munca si sociale.

Sindicatele pot desfăşura acţiuni comune de solidaritate cu

alte organizaţii, asociaţii, precum si cu centre sindicale din tara

si cu centre similare de peste hotare.

In scopul apărării drepturilor si intereselor profesionale,

economice, de munca si sociale ale membrilor lor, sindicatele folosesc si alte

forme de acţiuni care nu contravin legislaţiei.

Dreptul la informaţie

Sindicatele sînt în drept să primească gratuit

informaţie de la autorităţile administraţiei publice,

patroni şi asociaţiile lor în probleme ce ţin de munca,

salariu, şomaj, dezvoltarea social-economica, starea mediului

înconjurător, privatizare, asistenta sociala, ocrotirea

sănătăţii, spaţiul locativ.

Neprezentarea de către persoanele cu funcţii de răspundere a

informaţiei solicitate sau prezentarea unei informaţii neveridice sa

califica drept împiedicare a activităţii sindicale. Persoanele

vinovate sînt trase la răspundere in conformitate cu

legislaţia.

Sindicatele au dreptul sa primească, sa transmită şi să

difuzeze informaţii prin orice mijloc legitim. In calitate de partener

social, ele beneficiaza gratuit de serviciile organelor de informare in masa de

stat, pot organiza sondaje socio-logice si dispune de centre informative.

f) Repere comparative

Ţinând seama de faptul ca fenomenul sindical are o extensie

relevanta la nivel internaţional şi - concomitent -

îndelungată, sunt necesare, in final, câteva precizări de

ordin comparativ:

- in genere, sindicatele sunt constituite in aplicarea dreptului de asociere

si, in situaţia unor tari chiar in baza unui drept distinct considerat a

fi - dreptul de sindicalizare;

- puterea de negociere a sindicatelor, chiar reprezentative, la

încheierea contractelor colective de munca este supusa in ultima

instanţa voinţei sindicaliştilor dar comporta şi anumite

restricţii;

- sindicatele sunt organizate după principiul libertăţii

sindicale care implica, in principal: reprezentarea intereselor profesionale

ale salariaţilor, caracterul facultativ, libertatea de afiliere,

respectarea pluralismului sindical, independenta sindicatelor fata de stat

[12];

- in genere, legal, sindicatele sunt partenerul social, uneori chiar exclusiv

al patronatului in cadrul negocierii colective: reprezentativitatea lor se

recunoaşte, de regula, pe baza voluntara;

- pe plan mondial, exista o recunoaştere şi o protecţie certa

a dreptului sindical, in principal, prin convenţiile O. I. M. Libertatea

sindicala este protejata si prin Declaraţia Universala a Drepturilor

Omului (1948) si prin Pactul internaţional relativ la drepturile

economice, sociale si culturale (1966). Pentru Europa, ca documente de

referinţa, se impun a fi remarcate Convenţia Europeana a Drepturilor

Omului si Carta Sociala Europeana;

- din punct de vedere doctrinar se recunoaşte existenta