|
raporturile juridice de muncă. Ulterior, se realizează promovarea lor
sub forma proiectelor de legi sau a adoptării unor hotărîri ori
ordonanţe de guvern. Decizia finală aparţine, logic, organelor
care au competenţa constituţională de a emite acte normative;
c) la Conferinţele Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
reprezentând interesele patronatului Republicii Moldova.
c) Repere comparative
- practica organizării pe verticală a
asociaţiilor patronale reprezintă o regulă în Europa,
comparativ cu situaţia din Japonia şi S. U. A.(unde există
două centrale patronale)
- rolul patronatului privat în ţările membre
ale Uniunii; Europene – în deosebi Italia şi Germania – este
esenţial în cadrul procesului de deliberare şi opţiune
asupra soluţiilor legislative în materie de muncă;
- forţa patronatului de a influenţa decizia
guvernamentală este cu atât mai mare cu cât există o
coagulare elocventă a asociaţiilor patronale(cum ar fi, spre exemplu,
cazul Italiei); dispersarea asociaţiilor patronale este defavorabilă
(ca şi dispersia sindicală, de altfel);
- în S. U. A. şi în Franţa (şi
într-o măsură mai redusă în Germania), în
cadrul negocierii colective asociaţiile patronale recurg la persoane
specializate în probleme de negociere a contractelor colective de
muncă, formându-se, astfel, în timp, adevărate “echipe de
negociatori”.
2.3.2. Salariaţi
a) Noţiuni generale
Salariat (din engleză – worker) – în dreptul muncii este
persoană, care exercită funcţiile de muncă în baza
încheierii contractului de muncă cu angajatorul, care are drepturile
şi obligaţiile de muncă conform legislaţiei în
vigoare şi prevederilor contractului. Persoana, care exercită
funcţia în baza contractului civil, adică în baza
contractului de antrepriză nu se consideră ca salariat conform
legislaţiei muncii în vigoare. Munca forţată în
republica Moldova este interzisă.[9]
Salariaţii (din engleză – workers) – în dreptul muncii este
cea mai voluminoasă categorie personalului, care exercită
funcţia principală de producere.
[10]
Deci, prin salariat înţelegem orice angajat în câmpul
muncii, care munceşte sub direcţia şi controlul altei persoanei,
adică printr-un contract de angajare cu un patron şi plătit cu
un salariu, iar prin salariu orice recompensă sau câştig
evaluat, în bani, plătit de patron sau de organul împuternicit
de acesta angajatului pentru munca prestată. Salariul angajatului depinde
de cererea şi oferta forţei de muncă pe piaţa muncii,
cantitatea, complexitatea şi condiţiile de muncă,
calităţile profesionale ale angajatului, rezultatele muncii lui
şi activităţii economice a întreprinderii.
Salariatul trebuie să posede capacitatea reală de muncă.
Capacitatea reală de muncă nu apare odată cu naşterea
omului, ci concomitent cu dezvoltarea intelectului, cu primele deprinderi
elementare – în al patrulea an de viaţă al copilului.
Dezvoltarea ei ulterioară depinde de evoluarea aptitudinilor
intelectuale, antrenarea fizică a organismului.
Capacitatea de muncă apare la atingerea vârstei de 16 ani
(vârsta minimă a persoanelor angajate în câmpul muncii).
Pentru angajarea în câmpul muncii a elevilor din şcolile
tehnico-profesionale sînt stabilite condiţii speciale. Elevii, care
au atins vârsta de 14 ani, au posibilitatea de a se angaja în
câmpul muncii la o muncă uşoară, în timpul
vacanţelor de lungă durată cu acordul părinţilor,
tutorelui sau curatorului. Capacitatea de muncă a persoanei se
caracterizează prin două criterii:
- criteriul vârstei;
- criteriul volitiv.
Natura juridică a criteriului de vârstă constă în
faptul că odată cu atingerea anumitei vârste persoana are
posibilitatea de a se angaja în câmpul muncii. În
relaţiile de muncă, capacitatea de muncă a persoanei se
află la un nivel cu capacitatea de exerciţiu civilă (persoanele,
care au atins vârsta de 18 ani), în ce priveşte protecţia
muncii, timpul de muncă şi de odihnă, ei beneficiază de
anumite înlesniri şi privilegii.
Al doilea criteriu, după cum a fost menţionat mai sus, este
criteriu volitiv. Nu poate fi angajată în câmpul muncii o
persoană care a fost recunoscută de către instanţa de
judecată incapabilă de muncă. În urma deprimărilor
puternice ale capacităţilor intelectuale, aceasta persoană nu
este în stare să conştientizeze acţiunile
săvârşite. Conţinutul capacităţii de muncă
a persoanei depinde în mare măsură de posibilităţile
şi capacităţile lor de muncă, precum şi de starea
sănătăţii.
Constituţia republicii Moldova asigură tuturor
cetăţenilor dreptul la alegerea liberă a profesiei, la
condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum
şi la protecţia împotriva şomajului. Limitarea
capacităţii de muncă e posibilă numai în cazurile
prevăzute de lege. Limitarea capacităţii de muncă poate fi
efectuată parţial şi temporar. Este interzisă limitarea
capacităţilor de muncă deplină sau de lungă
durată.
b) Drepturile şi obligaţiile
Drepturile de muncă ale salariaţilor constituie:
- dreptul la munca, realizat concomitent cu încheierea
contractelor de plasare în câmpul muncii la diferite
întreprinderi, instituţii, organizaţii;
- dreptul la remunerarea muncii;
- dreptul la odihnă în conformitate cu
legislaţia, ce reglementează timpul de odihnă şi plata
concediilor;
- dreptul la muncă în condiţii favorabile
sănătăţii;
- dreptul la pregătirea profesională gratuită;
- dreptul de a întemeia şi a adera la sindicate;
- dreptul la asigurarea materială în cazul
accidentelor în câmpul muncii şi pierderea
capacităţii de muncă.
Obligaţiile de muncă ale salariaţilor constituie din:
- atitudinea responsabilă faţă de îndeplinirea
obligaţiilor de serviciu;
- respectarea disciplinei muncii;
- executarea normelor de muncă stabilite;
- păstrarea utilajului;
- etc.
Salariatul are dreptul la muncă în condiţiile care corespund
cerinţelor igienice şi de protecţie, la salariu pentru
muncă efectuată fără oricare discriminare şi nu mai
puţin decât salariu minim stabilit pe republică, de asemenea
are dreptul de apărare contra şomajului. Se recunoaşte dreptul
salariatului la litigiile de muncă individuale şi colective, inclusiv
dreptul la grevă. Salariatul are dreptul la odihnă. Pentru fiecare
persoană, care lucrează pe baza de contract, de legislaţia
în vigoare sunt garantate: durata timpului de lucru, zile de lucru
şi de odihnă, concediu anual plătit. Celelalte drepturi ale
salariatului (la despăgubirea pagubei cauzate salariatului de către
întreprindere, la întrarea în sindicat, la asigurare
socială, la apărarea drepturilor în instanţa de
judecată ş. a.) sunt prevăzute de Codul Muncii al Republicii
Moldova.
Aceste drepturi şi obligaţii se referă la toţi
salariaţi. Conţinutul drepturilor şi obligaţiilor
exprimă posibilitatea juridică a persoanelor: a acţiona, a
pretinde, a revendica, a profita de anumite bunuri, a satisface interesele
şi interesele.
Constituţia Republicii Moldova şi Codul Muncii stabilesc norme
minime ale drepturilor salariatului. Legislaţiei în vigoare şi
de către condiţiile contractului de muncă pot fi prevăzute
şi drepturile suplimentare, de asemenea pot fi concretizate
obligaţiunile.
Pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale,
salariaţii, în conformitate cu art. 42 al Constituţiei au
dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate.
2.3.3 Sindicatele
a) Noţiuni generale
SINDICATE - organizaţii obşteşti din care fac parte, pe
principii benevole, persoane fizice unite după interesele comune, inclusiv
ce ţin de activitatea lor, si constituie in scopul apărării
drepturilor si intereselor profesionale, economice, de munca si sociale
colective si individuale ale membrilor lor.
Organizaţiile sindicale de întreprindere, indiferent de forma lor
de proprietate (în continuare – organizaţia sindicală),
întrunesc pe baza liberului consimţământ salariaţii
în scopul reprezentării, protecţiei sociale şi
realizării drepturilor şi intereselor lor profesionale şi
social-economice.
Organizaţia sindicală se afiliază benevol Federaţiei
Sindicatului, beneficiază de protecţia ei, are statut de
persoană juridică, cont bancar şi ştampila proprie.
Organizaţia sindicală îşi desfăşoară
activitatea în conformitate cu Statutul Federaţiei, Regulamentul
propriu, legislaţia în vigoare a Republicii Moldova şi normele
de drept internaţional recunoscute ce ţin de drepturile sindicatelor.
Organizaţia sindicală în activitatea sa este
independentă faţă de organele de conducere ale
întreprinderii, faţă de organele de stat, organizaţiile
politice şi obşteşti, nu se subordonează lor şi
îşi construieşte relaţiile cu ele în baza
principiilor de parteneriat şi colaborare reciproc avantajoasă.
MEMBRU DE SINDICAT - persoana (lucrator, şomer, pensionar, student etc.)
care se afla la evidenta intr-o organizaţie sindicala primara.
Calitatea de membru al organizaţiei sindicale este benevolă.
Primirea în organizaţie se face în mod individual în
baze unei cereri în scris. Decizia cu privire la primirea în membru
de sindicat se adoptă de către comitetul sindical şi /sau
adunarea organizaţiei sindicale.
Apartenenţa la două organizaţii sindicale, ce au statutele lor
proprii, este inadmisibilă.
Apartenenţa la sindicat nu implica nici un fel de restricţii ale
drepturilor si libertăţilor omului garantate de Constituţie si
de alte legi, de actele internaţionale la care Republica Moldova este
parte.
Se interzice a condiţiona angajarea la lucru, avansarea in serviciu,
precum si concedierea persoanei de apartenenţa la un anumit sindicat, de
înscrierea in sau ieşirea din sindicat.
Se interzice influenţarea asupra persoanelor prin ameninţarea sau
Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15
|
