|
Generală a Sindicatelor din Moldova şi Patronat.
Părţile participante la negocieri au deplină libertate
în alegerea şi dezbaterea condiţiilor din contractul colectiv
de muncă. Administraţia şi reprezentanţii săi sunt
obligaţi să pună la dispoziţia celeilalte părţi
informaţia de care dispun, necesară pentru negocieri.
Momentul încheierii contractului colectiv de muncă îl
constituie finisarea negocierilor prin semnarea lui de către
părţi.
Legea Republicii Moldova privind contractul colectiv de muncă a
prevăzut procedura de înregistrare a contractului colectiv de
muncă prin înştiinţarea, organelor teritoriale de
muncă şi ale protecţiei sociale.
ÎNCHEIERE Scopul încheierii
contractelor colective de muncă este promovarea unor relaţii de
muncă echitabile, de natură să asigure protecţia
socială a salariaţilor, prevenirea sau limitarea conflictelor
colective de muncă, ori evitarea declanşării grevelor.
Contractul colectiv de muncă este un instrument de protecţie document
care exprimă drepturile şi obligaţiile salariaţilor şi
ale patronului. Contractul trebuie să fie la dispoziţia tuturor
salariaţilor care se referă. Contractul colectiv de
muncă de la nivel superior constituie, potrivit legii, izvor de drept
pentru contractele colective de muncă de la nivelurile inferioare; cele de
la nivelul unităţilor, constituie izvor de drept pentru contractele
individuale de muncă [15].
Contractul colectiv de muncă de la nivel superior reprezintă pentru
contractul colectiv de muncă de la nivelul inferior o bază
minimală. Astfel spus, în contractul colectiv de muncă la nivel
inferior se pot cuprinde numai clauze (drepturi) egale sau mai mari decât
cele din contractul colectiv de la nivel superior. Se poate
spune că contractul colectiv de muncă ocupă un spaţiu
intermediar:pe de o parte, el formulează acorduri în domenii
în care legislaţia generală a muncii nu intervine, pe de
altă parte, el cuprinde toate relaţiile particulare între
salariaţi şi patroni. Sub aspectul naturii lor
juridice, contractele colective de muncă sunt concomitent: -
un act juridic bilateral, respectiv un contract – numit, solemn şi
sinalagmatic – din care izvorăsc drepturi şi obligaţii reciproce
ale părţilor. - un izvor de drept
specific dreptului muncii care se încadrează în categoria de
excepţie a normelor juridice negociate. Contractul
colectiv de muncă reprezintă un izvor de drept deoarece:
- se încheie în virtutea unei delegări
statale dată partenerilor sociali prin norme constituţionale;
- are caracter general (vizează raporturile de
muncă pentru un colectiv de salariaţi şi nu numai pentru un
salariat determinat); - este global (se
referă la ansamblul problemelor de muncă); -
este permanent (se aplică de un număr nedefinit de ori pe perioada
valabilităţii sale); - este
obligatoriu, încălcarea sa sancţionându-se potrivit
legii. Pe parcursul încheierii sale, părţile
se comportă ca şi în cazul negocierii oricărui alt
contract. Ulterior, contractul colectiv de muncă devine un izvor de drept
al muncii. Contractul colectiv de muncă se bazează pe
lege. Dar, pe de altă parte, acelaşi contract colectiv
prefigurează, prin clauzele sale, viitoare reglementări legale.
Într-un fel, rezultatul negocierilor colective constând în
contractul colectiv de muncă, are un rol exploratoriu, de verificare
înainte de legiferarea propriu-zisă.
Contractul colectiv de muncă reprezintă expresia compromisului
dintre dorinţele şi nevoile salariaţilor şi cerinţele
întreprinderii de a se dezvolta, a fi productivă, şi
viabilă într-o economie de piaţă.
Contractul colectiv de muncă contemporan este un act al
participării nemijlocite ale colectivelor de muncă în
reglementarea de drept a muncii salariaţilor întreprinderii
concrete, la elaborarea normelor locale ale dreptului muncii dintr-o parte,
şi din altă parte – el este actul participării
salariaţilor, colectivului lor de muncă în conducerea
întreprinderii, fiindcă poate să dezvolte democraţia,
participarea salariaţilor în drept creativ local.
În sfârşit, contractul colectiv de muncă “... se
declară în calitate de mijloc al educaţiei disciplinare de
muncă, atârnarea serioasă faţă de muncă,
reexaminând măsurile materiale şi morale ale stimulării
muncii calificate şi măsurile întreprinse către
salariaţii nedisciplinaţi – ce încalcă contractul colectiv
de muncă”[16].
Rolul industrial contractului colectiv de muncă constituie din
îndreptarea lui la definitivarea producerii, organizării muncii,
îmbunătăţirea calităţii producţiei,
ridicarea productivităţii muncii.
Reieşind din totalurile expuse mai sus, în corespundere cu
scopurile lucrării, care au fost formulate în introducere, este
necesar de menţionat următoarele clauze:
1. În practica reglementării relaţiilor de muncă
contractul colectiv joacă un rol de drept, economico-social, politic
şi industrial;
2. În ţările dezvoltate reglementarea relaţiilor
colective şi contractuale se realizează, reieşind din principiul
de parteneriat social, care este prevăzut în diferite convenţii
O. I. M., acceptarea cărora de către Republica Moldova a adus la
formarea bazei de drept al sistemului colectiv-contractual;
3. În prezent, sub contractul colectiv de muncă se
înţelege un act normativ, care reglementează relaţiile
sociale şi de muncă dintre salariaţii întreprinderii
şi angajator. Sensul contractului colectiv de muncă se bazează
pe ideea tripartismului;
4. Procedura încheierii contractului colectiv de muncă se
bazează pe un şir de principii democratice, neexecutarea cărora
duce la invalabilitatea juridică a contractului sau la imposibilitatea
îndeplinirii condiţiilor contractului colectiv de muncă;
5. Părţile contractului colectiv sunt salariaţii şi
angajatorul în persoana reprezantanţilor corespunzători;
6. Pentru încheierea contractului colectiv de muncă
(modificarea şi schimbarea) legislaţiei în vigoare
stabileşte o procedură oficială a tratativelor colective;
7. Condiţiile şi forma contractului colectiv de muncă
sunt stabilite de către părţile;
8. Realizarea contractului colectiv, cu alte cuvinte introducerea la
practică a condiţiilor cuprinse în contractul colectiv, aduce
la atingerea scopurilor reglementării colective;
9. Termenul minim a contractului colectiv de muncă este un an
calendaristic;
10. Părţile contractului colectiv efectuează controlul asupra
executării contractului;
11. În cazul neexecutării şi /sau executării inadecvate
a condiţiilor contractului colectiv una dintre părţi este
trasă la răspundere juridică conform legislaţie Republicii
Moldova.
Consider, că legislaţia în vigoare în detalii
reglementează institutul colectiv-contractual al reglementării
muncii, luând în consideraţie că în prezent
lipseşte necesitatea de a introduce careva modificări şi
schimbări în legislaţia în vigoare privind contractul
colectiv de muncă.
BIBLIOGRAFIE
1. Codul Muncii Republicii Moldova
2. “Negocierea contractului colectiv de muncă” Manual pentru lideri
sindicali sub redacţia Nicolae Suruceanu Chişinău 1998
3. “Dreptul colectiv al muncii”
4. “Dreptul Muncii” N. Romandaş
5. Legea privind Contractul colectiv de muncă N1303-XII din 25.02.93
6. Legea Sindicatelor N 1129-XIV din 07.07.2000
7. Legea Patronatului N 976-XIV din 11.05.2000
8. Hotărâre cu privire la Guvern N 64 din 1990
9. Statutul Federaţiei Comunicaţiilor
10. Contractul Colectiv de Muncă la nivel naţional pe anul 2001
Monitorul Oficial N 31-34 din 22.03.2001
11. Legea cu privire la salarizare
12. Legea cu privire la protecţia muncii
RECENZIE
Privind teza de licenţă „Părţile şi ordinea
încheierii contractului colectiv de muncă” elaborat de către
studenta anului IV a facultăţii de drept a USM, secţia
fără fregvenţă,
dna Cîrlan Elena
În Republica Moldova bazele Dreptului colectiv al muncii, în
calitate de parte integrantă a Dreptului Muncii, au fost puse odată
cu adoptarea Legii Republicii Moldova din 25.02.1993 „Cu privire la Contractul
colectiv de muncă”. Spre deosebire de Contractul individual de muncă,
contractul supus examinării de către autoarea tezei de
licenţă este colectiv datorită sferei de persoane asupra
cărora îşi produce efectele. Acest contract reprezintă
modalitatea principală de reglementare a relaţiilor sociale care i-au
naştere între persoanele angajate în muncă
(salariaţi) şi cel care le angajează – patronul.
Lucrarea supusă recenziei demonstrează interesul diplomantei
faţă de tema abordată – părţile şi ordinea
încheierii contractului colectiv de muncă în Republica
Moldova. Autoarea a reuşit să surprindă şi să
evidenţieze aspectele esenţiale ale problematicii, în urma unei
analize destul de competente a acestei instituţii juridice care este
Contractul colectiv de muncă. În acest scop autoarea tezei de
licenţă a divizat teza în trei capitole separate:
1 Contractul colectiv de muncă – izvor de drepturi şi garanţii
pentru salariaţi;
2 Părţile contactului colectiv de muncă;
3 Ordinea încheierii contractului colecitv de muncă.
La expunerea materialului autoarea în mod creativ a operat cu actele
normative în vigoare în domeniu, literatura de specialitate, precum
şi cu practica sindicală, expunînd totodată un punct
propriu de vedere asupra tematicei abordate.
În concluzie consider că autoarea, dna Cîrlan Elena a
reuşit să cerceteze domeniul abordat, lucrarea îndeplinind
condiţiile necesare susţinerii publice în vederea
acordării autoarei a titlului de licenţiat în drept cu o
apreciere respectivă.
Recenzent Gheorghe
Creţu
Judecător la Tribunalul de circumscripţie Chişinău
22 mai 2001
[1] Ştefănescu Bucureşti p. 90
[2] Ştefănescu Bucureşti p. 90
[3] Contractul Colectiv de
Muncă (nivel naţional) anul 2001 – Monitorul Oficial N 31-34 din
22.03.2001
[4] Юридическая Энциклопедия Изд. г-на Тихомирова М. Ю. Москва 1999 ст. 341
[5] art. 1 Legii patronatelor N 976-XIV din 11.05.2000
[6] art. 2 Legii patronatelor N 976-XIV din 11.05.2000
[7] Юридическая Энциклопедия Изд. г-на Тихомирова М.Ю. Москва 1999 ст.377
[8] Ştefănescu Bucureşti p. 71
[9] Юридическая Энциклопедия Изд. г-на Тихомирова М.Ю. Москва 1999 ст. 377
[10] Юридическая Энциклопедия Изд. г-на Тихомирова М.Ю. Москва 1999 ст. 377
[11] Gheorghe Brehoi, Andrei
Popescu, Ion Traian Ştefănescu, op. cit., p. 113-114.
[12] Ştefănescu Bucureşti p. 64
[13] Ştefănescu Bucureşti p. 65
[14] Пашков А.С. Указ. соч. – с.
124; Зайкин А.Д. Указ. соч. – с. 167; Толкунова В.Н., Гусов К.Н. Трудовое право
России – Москва: Юристъ, 1995 – с.132
[15] Ştefănescu Bucureşti p. 92-93
[16] Трудовое право (под ред. О.В. Смирнова). Москва: Теис, 1996. – с.121
Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15
|
