|
profesional şi sănătăţii;
- asigură membrilor lor informaţii utile,
facilitează relaţiile dintre aceştia, precum şi
relaţiile cu alte organizaţii, promovează interesul managerial,
prestează servicii de consultanţă şi asistenţă de
specialitate, inclusiv în domeniul pregătirii şi folosirii
forţei de muncă în scopul sporirii productivităţii
muncii;
- exercită alte atribuţii conform prevederilor
statutelor proprii şi legislaţiei în vigoare.
Patronatele sînt parte a dialogului social şi reprezintă
interesele patronilor, indiferent de tipul de proprietate şi de forma
juridică de organizare.
Patronatele participă la negocierea contractelor colective de muncă
şi la concilierea, medierea şi soluţionarea litigiilor şi
conflictelor de muncă, la alte negocieri, în conformitate cu
statutele proprii şi cu legislaţia în vigoare.
d) Organizaţia Internaţională a Patronatului
O. I. P. Este singură organizaţie autorizată să
reprezinte interesele patronilor la nivel internaţional în probleme
de muncă şi protecţie socială. Rolul este facilitat de
faptul că are statut de consultant permanent pe lângă
Organizaţia Naţiunilor Unite şi Organizaţia
Internaţională a Muncii.
Se impune semnalată, în acest context, o particularitate
firească a obiectivelor O. I. P.:prin activitatea sa, urmăreşte
să asigure ca nivelul drepturilor consacrate prin legislaţia
internaţională a muncii să corespundă real
posibilităţilor economice existente în diverse ţări
aflate în stadii diferite ale dezvoltării lor.
2.1.4 Comisia naţională pentru negocieri colective.
Comisia naţională pentru negocieri colective (în continuare –
Comisia) este creată în conformitate cu Legea nr.1303-XII din 25
februarie 1993 privind Contractul colectiv de muncă. Comisia prezintă
un organ al parteneriatului social tripartit (Guvernul – Patronatul –
Sindicatele) în domeniul social-economic, inclusiv în sfera
medierii eventualelor situaţii conflictuale dintre partenerii sociali.
Obiectul de activitate al Comisiei cuprinde:
- cooperarea tripartită în problemele muncii
şi social-economice,
- examinarea proiectelor şi propunerilor ce
vizează reformele economice şi asigurarea concilierii civice,
- soluţionarea conflictelor colective de muncă la
nivel naţional,
- eficientizarea sistemului de negocieri şi parteneriat social.
Comisia se formează pe principii de paritate. În componenţa
ei se includ reprezentanţii ai Guvernului, patronatelor şi
sindicatelor, recunoscute drept reprezentative la nivel naţional.
Componenţa nominală a Comisiei şi modificările la aceasta
se aprobă prin decretul preşedintelui Republicii Moldova, la
propunerile partenerilor sociali.
Comisia îşi desfăşoară activitatea în
conformitate cu prevederile Constituţiei, Legii privind Contractul
colectiv de muncă, Legii privind soluţionarea conflictelor colective
de muncă, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, normelor
dreptului internaţional în vigoare pe teritoriul ţării,
altor acte normative şi cu Regulamentul Comisiei naţionale pentru
negocieri colective.
Având o structură tripartită, Comisia include în
componenţa sa câte 10 membri şi 10 membri supleanţi,
propuşi de fiecare partener social – Guvern, Patronate şi Sindicate.
2.2 Părţile contractului colectiv de muncă la nivel local.
La nivelul local (la nivelul ramurilor) contractele colective de muncă
se încheie între patronatul de ramură, sindicatul de
ramură şi organul administraţiei publice centrale de
specialitate.
Contractul local (ramural) stabileşte normele de salarizare, precum
şi garanţiile sociale, facilităţii pentru salariaţii
ramurii.
2.2.4 Comisiile ramurale şi teritoriale pentru negocieri şi
dialog social.
Comisiile ramurale şi teritoriale pentru negocieri şi dialog social
(în continuare – comisiile) reprezintă organele dialogului social
instruite în cadrul ministerelor şi departamentelor, în
consiliile judeţene, consiliul municipal Chişinău şi
Comitetul Executiv al U T A Găgăuzia (Gagauz-Yeri).
Obiectul de activitate al comisiilor cuprinde:
- cooperarea tripartită în domeniul muncii şi
soluţionării problemelor social- economice,
- încheierea contractului colectiv de muncă la nivel ramural
şi teritorial, eficientizarea dialogului social. Comisiile se
formează pe principii de paritate în baza deciziilor comune ale
autorităţilor publice centrale şi locale (ministere,
departamente, alte organe de specialitate, consiliile judeţene, consiliul
municipal Chişinău, U T A Găgăuzia), patronatelor,
organelor şi organizaţiilor sindicale din ramură şi
teritorii.
Comisiile îşi desfăşoară activitatea în
conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, actelor
normative ale administraţiei publice centrale şi locale,
regulamentelor proprii aprobate.
Având o structură tripartită, comisiile includ în
componenţa lor câte 5-7 membri propuşi de fiecare partener
social.
La nivelul ministerelor şi departamentelor, comisiile se formează
din reprezentanţi ai:
- ministerelor, departamentelor, numiţi de către
ministru sau directorul general;
- sindicatelor, numiţi de organele sindicale de ramură
şi alte organizaţii ale salariaţilor, după caz,
- patronatelor, numiţi de patronatele reprezentative la nivel
naţional şi de ramură, şi ai altor organizaţii
obşteşti preocupate de chestiuni economice şi sociale.
La nivel teritorial, în comisii se includ reprezentanţi ai:
- autorităţilor administraţiei publice locale
şi altor structuri ale autorităţilor publice centrale de
specialitate, numiţi prin decizie de către conducătorii acestor
organe, cu consimţământul prealabil al prefectului;
- sindicatelor, numiţi de organele sindicale locale, care au
unităţi în teritoriu, precum şi de sindicatele
reprezentative din unităţile neafiliate federaţiilor sindicale;
- patronatelor, numiţi de asociaţiile patronale
teritoriale reprezentative şi /sau unităţilor economice
neasociate cu un număr de cel puţin 10 salariaţi.
2.3 Părţile contractului colectiv de muncă la celelalte niveluri.
De asemenea, contractele colective de muncă pot fi încheiate la
nivelul grupurilor de unităţi şi la nivelul unităţii.
La nivelul grupurilor de unităţi participanţii ai contractului
colectiv de muncă pot fi: angajatori (patroni), sindicate sau alţi
reprezentanţi ai salariaţilor şi organul administraţiei
publice al municipiului sau raionului.
La nivelul unităţii, după cum s-a indicat, contractul colectiv
de muncă se încheie între patron şi salariaţi.
Salariaţii sînt reprezentaţi de către sindicate. În
unităţile în care nu sînt organizate sindicate sau
în care, deşi sînt organizate, nu toţi salariaţii
sînt membri ai lor sau ai aceluiaşi sindicat, reprezentanţii
sindicatelor sînt aleşi dintre membrii acestora prin vot secret.
2.3.1 Angajator (patron)
a) Noţiuni generale
Noţiunea de Patron este definită în art. 1 al Legii privind
contractul colectiv de muncă: Prin patron se înţeleg
întreprinderile, instituţiile, organizaţiile indiferent de
tipul de proprietate şi reformă de gospodărire, precum şi
persoanele fizice care utilizează munca angajată. Alte câteva
sensuri:
Patron – proprietarul, cel sau cei cărora le aparţin mijloacele de
producţie, dacă concomitent este şi conducător sau
consiliul administrativ al acestei întreprinderi, sau:
Patron – conducătorul întreprinderii, adică reprezentantul
statutar al întreprinderii. În proiectul Legii cu privire la
patronate este stipulată următoarea definiţie: “prin
noţiunea de “patron” se înţelege unitatea economică
în calitate de persoană juridică, sau persoana fizică
autorizată potrivit legii, care deţine şi administrează
capital, indiferent de natura acestuia, în scopul obţinerii de
profit în condiţiile de concurenţă şi care
foloseşte munca salariată”[6].
În final deci apare termenul de angajator (mai definitiv în
franceză employeur = cel care angajează)
[7], atunci când întreprinzătorul /proprietarul nu mai
poate conduce singur afacerea şi recurge la recrutarea altor persoane spre
a lucra pentru el. În consecinţă, funcţiile patronului
sunt:
· de a stabili termenii şi condiţiile pentru
persoanele care acceptă să lucreze pentru întreprindere;
· de a dirija munca lor;
· de a conduce relaţiile cu ei;
· de a promova dezvoltarea resurselor umane ale forţei de
muncă.
Patronii, ca şi salariaţii, au dreptul să se constituie, pe
baza liberei asocieri, în organizaţii patronale care la rândul
lor, constituind o forţă socială, apară în mod
organizat interesele faţă de stat, de salariaţi, cît
şi de celelalte pături ale societăţii.
b) Atribuţii în domeniul raporturilor juridice de muncă
Patronatul, ca partener la dialogul social, apare cu incidenţe
importante asupra raporturilor juridice de muncă în următoarele
ipostaze[8]:
a) la negocierea contractului colectiv de muncă, la toate
nivelurile, de la cel naţional şi al ramurilor şi
până la cel de la nivelul grupului de unităţi şi al
unităţii. Cu excepţia patronului de la nivel de unitate, spre a
negocia şi încheia contractul colectiv de muncă,
organizaţiile patronale trebuie să întrunească anumite
condiţii de reprezentative.
De reţinut că patronul când negociază contractul
colectiv de muncă, este obligat, de regulă, să ţină
seama şi de opţiunile organizaţiei patronale din care face
parte.
b) ca partener de dialog cu Guvernul, cu rol consultativ, în
rezolvarea şi adoptarea unor soluţii în diverse probleme
economico-sociale. Astfel spus, datorită importanţei şi ponderii
pe care o are în ansamblul mecanismului social, patronatul este chemat
să contribuie la adoptarea anumitor opţiuni macroeconomice. În
acest fel, se analizează şi se adoptă soluţii orientative
la scară naţională în domenii care interesează direct
Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15
|
